Biserica de lemn „Cuvioasa Parascheva” din Poienile Izei
Biserica de lemn „Cuvioasa Parascheva” din Poienile Izei

Biserica de lemn „Cuvioasa Parascheva” din Poienile Izei

DJ171D, Poienile Izei 437215, Romania

Despre

Pe Valea Izei, drumul ce însoţeşte pâraiele Botiza şi Poieni duce spre satul Poienile Izei, unde se află impresionanta biserică de lemn „Cuvioasa Parascheva”. Construită în prima jumătate a secolului al XVII-lea – perioadă în care voievodul moldovean Vasile Lupu a adus moaştele Cuvioasei Parascheva la Iaşi – biserica atestă peste ani legăturile culturale şi religioase între românii maramureşeni şi cei moldoveni.

Formele clare ale monumentului, alături de elementele decorative obţinute prin dirijarea artistică a structurii de lemn, impresionează şi creează armonie cu natura înconjurătoare. Edificiul respectă configuraţia tradiţională, cu pronaos, naos şi altar, la care s-a adăugat mai târziu un pridvor. Spre deosebire de alte monumente păstrate, construcţia altarului aminteşte de vechile biserici cu altar pătrat, soluţie arhitectonică rar întâlnită astăzi. Peste pereţii ridicaţi la două trepte este aşezat acoperişul cu două rânduri de streşini. Altarul are acoperiş propriu, ceva mai coborât decât la alte edificii. Turnul-clopotniţă este prevăzut cu nelipsitul foişor ieşit din consolă, acoperit cu coiful specific. Ascuţit şi foarte evazat, acesta se sprijină pe cei opt stâlpi scurţi, legaţi în partea de sus prin arcade cioplite în lemn, iar în partea de jos – prin parapetul îmbrăcat în şindrilă.
Iconografia lăcaşului de cult din Poienile Izei imortalizează arta populară a satelor maramureşene de la sfârşitul secolului al XVIII-lea. Reminiscenţele tradiţionale, tematica postbizantină şi tratarea barocă se contopesc aici în ceea ce s-a numit „stil eclectic”. Pictată în anul 1794 de către zugravul Gheorghe din Dragomireşti, biserica se remarcă prin câteva caracteristici tematice deosebite. Pe lângă dramaticele scene care prezintă chinurile păcătoşilor în iad, în naos e pictată o inedită reprezentare simbolică a jertfei lui Hristos. Este vorba despre un pelican care îşi sfâşie pieptul pentru a-şi hrăni puii cu propria carne; o tragică metaforă ce vorbeşte despre sacrificiul lui Hristos, dar şi despre jertfe oamenilor acestor locuri.

Aceste elemente particularizează lăcaşul de cult din Poienile Izei, dar nu-l îndepărtează de stilul celorlalte biserici de lemn din Maramureş, monumente UNESCO, meritându-şi cu prisosinţă locul în cadrul acestora.

*Sursa foto: CJCPCT „Liviu Borlan” Maramureș, Rada Pavel

Statut

Patrimoniu UNESCO

Alte sugestii

Biserica de lemn „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” din Ulmeni datează din anul 1720, fiind reconstruită pe actualul amplasament în anul 1895. După strămutare, pereții bisericii au fost tencuiți atât la interior, cât și la exterior, tot atunci fiind înfundat și foișorul turnului. Iconostasul și ușile împărătești surprind prin frumusețea picturilor, despre care se crede că au fost executate de către un pictor italian. *Sursă foto: CJCPCT „Liviu Borlan” Maramureș, Gabriel Motica
Strada Petre Dulfu 36, Ulmeni 437355, Romania
Deși tradiția sa merge în timp până la finalul anilor 1600, biserica de lemn din Someș-Uileac a fost construită pentru a treia oară în anul 1897, aparținând cultului reformat. Așezământul este unul de mici dimensiuni, având un turn-clopotniță modest, cu un coif cu bulb, acoperit cu tablă. Pereții bisericii sunt văruiți și nu prezintă decorațiuni. *Sursă foto: CJCPCT „Liviu Borlan” Maramureș, Gabriel Motica
Someș-Uileac 437359, Romania
Biserica de lemn „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” din Orțîța a fost datată dendrocronologic în perioada anilor 1782-1785, aceasta trecând de-a lungul timpului prin mai multe procese de restaurare. În anul 2007, turnul a fost refăcut pentru a doua oară, revenindu-se la forma sa inițială, prilej cu care a fost înlocuit și acoperișul din tablă, cu unul din șindrilă. Pictura din interior s-a conservat în mare măsură, însă necesită restaurare. *Sursă foto: CJCPCT „Liviu Borlan” Maramureș, Gabriel Motica
Orțița 437202, Romania
Deși vechimea sa este disputată de către specialiști, biserica „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” din Buzești a fost datată prin inscripție în anul 1799, fiind construită din lemn de stejar pe fundație de piatră. Aceasta se încadrează în planimetria specifică lăcașurilor de cult ortodoxe, având pridvor, pronaos, naos și altar decroșat. Turnul-clopotniță a avut inițial o înălțime mai mare, însă a fost refăcut în urma unei furtuni, măsurând în prezent 22,3 metri. Pictura interioară a fost realizată în secolul al XIX-lea, fiind atribuită de către unii pictorului Ștefan din Sișești. *Sursă foto: CJCPCT „Liviu Borlan” Maramureș, Gabriel Motica
Buzești, Romania
Biserica de lemn „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” din Bicaz datează din anul 1779, având un acoperiș de șindrilă și un turn-clopotniță cu fleșă ascuțită, în care sunt adăpostite două clopote. În interior încă se păstrează fragmente ale picturii inițiale, realizate în jurul anului 1780. Pe ancadramentul ușii de la intrare și pe cel al trecerii dintre pronaos și naos se regăsesc decoruri cu motivul frânghiei, rozete și figuri geometrice. *Sursă foto: CJCPCT „Liviu Borlan” Maramureș, Gabriel Motica 
Bicaz 437040, Romania
Ridicată în jurul anului 1699 în Gârdani, biserica de lemn „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” a fost strămutată în Arduzel intre aproximativ 70 de ani mai târziu. Deși lăcașul are un turn de mici dimensiuni, acesta se remarcă prin baza coifului care este vizibil extinsă peste foișor. Din păcate, pictura pereților interiori este degradată aproape în întregime. *Sursă foto: CJCPCT „Liviu Borlan” Maramureș, Gabriel Motica
Arduzel 437356, Romania
Mănăstirea Habra este amplasată pe hotarul comunei Groși și poartă hramul „Învierea Domnului”. Atestată documentar pentru prima dată în anul 1604, mănăstirea a dispărut un deceniu mai târziu din cauza susținerii pe care clerul românesc i-a acordat-o domnitorului Mihai Viteazul. După ce veacuri la rând credincioșii au perpetuat legendele născute în jurul mănăstirii, din anul 1990 a fost reluat obiceiul pelerinajului de Paște pe locul fostului așezământ, fiind apoi decisă reclădirea mănăstirii. Arhitectura lăcașului a fost inspirată de modelul Mănăstirii Cozia, având însă dimensiuni mai modeste.
Grosi, Romania
Rezervația naturală Arboretul de Castan Comestibil Baia Mare este o arie protejată de interes național, situată pe teritoriul administrativ al Municipiului Baia Mare și al orașelor Baia Sprie și Tăuții Măgherăuș. Această rezervație, care se întinde pe aproximativ 500 de hectare cuprinde suprafețe populate cu castan comestibil, arbore legat puternic de istoria orașului Baia Mare și consemnat pentru prima dată într-un document în anul 1642. Aria protejată dezvăluie vizitatorilor cele mai frumoase spectacole naturale în lunile iunie și octombrie.
Aria protejată Cornu Nedeii - Ciungii Bălăsinii face parte din Parcul Natural Munții Maramureșului. Pe suprafața sa de 500 de hectare, rezervația cuprinde ponoare, izvoare, văi, abrupturi, căldări glaciare, dar și jnepenișuri, pășuni și păduri de confiere. Aria protejată adăpostește exemplare de cocoș de mesteacăn.