Biserica de lemn „Cuvioasa Parascheva” din Poienile Izei
Biserica de lemn „Cuvioasa Parascheva” din Poienile Izei

Biserica de lemn „Cuvioasa Parascheva” din Poienile Izei

DJ171D, Poienile Izei 437215, Romania

Despre

Pe Valea Izei, drumul ce însoţeşte pâraiele Botiza şi Poieni duce spre satul Poienile Izei, unde se află impresionanta biserică de lemn „Cuvioasa Parascheva”. Construită în prima jumătate a secolului al XVII-lea – perioadă în care voievodul moldovean Vasile Lupu a adus moaştele Cuvioasei Parascheva la Iaşi – biserica atestă peste ani legăturile culturale şi religioase între românii maramureşeni şi cei moldoveni.

Formele clare ale monumentului, alături de elementele decorative obţinute prin dirijarea artistică a structurii de lemn, impresionează şi creează armonie cu natura înconjurătoare. Edificiul respectă configuraţia tradiţională, cu pronaos, naos şi altar, la care s-a adăugat mai târziu un pridvor. Spre deosebire de alte monumente păstrate, construcţia altarului aminteşte de vechile biserici cu altar pătrat, soluţie arhitectonică rar întâlnită astăzi. Peste pereţii ridicaţi la două trepte este aşezat acoperişul cu două rânduri de streşini. Altarul are acoperiş propriu, ceva mai coborât decât la alte edificii. Turnul-clopotniţă este prevăzut cu nelipsitul foişor ieşit din consolă, acoperit cu coiful specific. Ascuţit şi foarte evazat, acesta se sprijină pe cei opt stâlpi scurţi, legaţi în partea de sus prin arcade cioplite în lemn, iar în partea de jos – prin parapetul îmbrăcat în şindrilă.
Iconografia lăcaşului de cult din Poienile Izei imortalizează arta populară a satelor maramureşene de la sfârşitul secolului al XVIII-lea. Reminiscenţele tradiţionale, tematica postbizantină şi tratarea barocă se contopesc aici în ceea ce s-a numit „stil eclectic”. Pictată în anul 1794 de către zugravul Gheorghe din Dragomireşti, biserica se remarcă prin câteva caracteristici tematice deosebite. Pe lângă dramaticele scene care prezintă chinurile păcătoşilor în iad, în naos e pictată o inedită reprezentare simbolică a jertfei lui Hristos. Este vorba despre un pelican care îşi sfâşie pieptul pentru a-şi hrăni puii cu propria carne; o tragică metaforă ce vorbeşte despre sacrificiul lui Hristos, dar şi despre jertfe oamenilor acestor locuri.

Aceste elemente particularizează lăcaşul de cult din Poienile Izei, dar nu-l îndepărtează de stilul celorlalte biserici de lemn din Maramureş, monumente UNESCO, meritându-şi cu prisosinţă locul în cadrul acestora.

*Sursa foto: CJCPCT „Liviu Borlan” Maramureș, Rada Pavel

Statut

Patrimoniu UNESCO

Alte sugestii

Lăcașul de cult cu hramul „Sfântul Nicolae” din Berinţa datează din secolul al XVIII-lea și este o biserică de zid care se înscrie în tipologia celor românești, fiind compusă din cele trei spații tradiționale, pronaos, naos și altar, alături de un mic pridvor specific zonei Chioarului. Turnul, de dimensiuni reduse este îmbrăcat în draniță și prezintă sub coama acoperișului o poală de mici dimensiuni. *Sursă foto: CJCPCT „Liviu Borlan” Maramureș
Berința 437101, Romania
Biserica ortodoxă cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” a fost construită în stil baroc în anul 1793, datare care conferă monumentului istoric statutul de cel mai vechi lăcaș de cult din orașul Baia Sprie. Nava spațioasă, altarul semicircular și turnul clopotniță cu cioiful în formă de bulb sunt câteva dintre elementele cu care se remarcă frumoasa biserică. Interiorul sfântului lăcaș surprinde prin pictura bolții, care se mai distinge parțial, iconostasul bogat ornamentat și picturile de pe stâlpii ușilor împărătești. *Sursă foto: CJCPCT „Liviu Borlan” Maramureș
Baia Sprie 435100, Romania
Construită între anii 1813-1817, biserica de zid cu hramul „Naşterea Sfintei Maria” din Vălenii Lăpușului încă păstrează Sfânta Masă a vechiului lăcaș, pe locul căruia se presupune că a fost ridicată. În perioada 1967-1984 biserica a fost supusă unor reparații complexe, fiind tencuiți pereții și schimbată învelitoarea. *Sursă foto: CJCPCT „Liviu Borlan” Maramureș 
Vălenii Lăpușului, Romania
Datată în secolul al XVII-lea, biserica de lemn „Sfinţii Arhangheli” din Vima Mică are o planimetrie constituită din pronaos poligonal, naos şi altar poligonal, în timp ce turnul-clopotniță prezintă un coif tronconic, care se termină cu o cruce cu trei braţe și semilună. Pictura interioară a fost refăcută în anul 1902 de către pictorul Ioan Coste, însă în lăcaș pot fi văzute și fragmente ale unei picturi mai vechi. *Sursă foto: CJCPCT „Liviu Borlan” Maramureș
Vima Mică 437380, Romania
Lăcaș de cult de dimensiuni medii, biserica de lemn din „Sfinţii Arhangheli” din Ungureni datează din secolul al XVIII-lea, fiind construită din lemn de frasin, cu planimetria specifică compusă din pronaos, naos și altar. La exterior, marginea acoperișului este decorată cu un brâu în frânghie răsucită, pe peretele sudic, vestic și pe ușa de intrare mai păstrându-se și urme de pictură. În interior edificiul este pictat în întregime, pictura fiind însă foarte degradată în zona pronaosului. *Sursă foto: CJCPCT „Liviu Borlan” Maramureș, Florin Pop
Ungureni 437133, Romania
Datată în anul 1860, biserica de lemn din „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” din Stoiceni respectă planimetria clasică, cu pridvor, pronaos, naos şi altar poligonal. Acoperișul este învelit cu tablă zincată și turla cu șindrilă, în timp ce la nivelul turnului-clopotniță regăsim un balcon în trei trepte. Interiorul lăcașului a fost pictat în anul 1872. *Sursă foto: CJCPCT „Liviu Borlan” Maramureș, Florin Pop
Stoiceni, Romania
Construită în secolul al XVIII-lea, biserica de lemn „Sfântul Dumitru” din Răzoare se remarca prin lemnul care acoperă construcția la exterior și lambriurile de lemn care pot fi regăsite și în interior, până la jumătatea pereților. Edificiul are o planimetrie tip navă, cu pridvor închis, pronaos, naos și altar rectangular decroșat, un acoperiș învelit în draniță și turn-clopotniță cu coif tronconic. Pereții interiori sunt zugrăviți, fiind împodobiți cu icoane și ștergare tradiționale. *Sursă foto: CJCPCT „Liviu Borlan” Maramureș, Florin Pop
Răzoare 435610, Romania
Cu o datare incertă, care o plasează fie în secolul al XVII-lea, fie în secolul al XVIII-lea, biserica de lemn „Cuvioasa Paraschiva” a fost strămutată din Suciu de Jos în satul Rogoz, în anul 1883. Lăcașul surprinde prin proporțiile turnului drănițit, având coiful așezat pe opt stâlpi de formă tronconică. În interior pictura s-a conservat în pronaos și pe cafas, fiind însă degradată în altar. *Sursă foto: CJCPCT „Liviu Borlan” Maramureș
273, Rogoz 435611, Romania
Ridicată între anii 1809-1819, biserica de lemn „Sfinții Apostoli” din Poiana Botizii a trecut printr-un proces de extindere în anul 1920, când i-a fost adăugată o tindă. Lăcașul de dimensiuni medii, construit din lemn de stejar pe temelie de piatră, a fost pictat în interior în anul 1906. Acoperișul bisericii este învelit în draniță, iar turnul amplasat deasupra naosului este format dintr-o singură secțiune scândurită. *Sursă foto: CJCPCT „Liviu Borlan” Maramureș, Florin Pop
Poiana Botizii, Romania