.png){kind=logo}
Despre
Pe Valea Izei, drumul ce însoţeşte pâraiele Botiza şi Poieni duce spre satul Poienile Izei, unde se află impresionanta biserică de lemn „Cuvioasa Parascheva”. Construită în prima jumătate a secolului al XVII-lea – perioadă în care voievodul moldovean Vasile Lupu a adus moaştele Cuvioasei Parascheva la Iaşi – biserica atestă peste ani legăturile culturale şi religioase între românii maramureşeni şi cei moldoveni.
Formele clare ale monumentului, alături de elementele decorative obţinute prin dirijarea artistică a structurii de lemn, impresionează şi creează armonie cu natura înconjurătoare. Edificiul respectă configuraţia tradiţională, cu pronaos, naos şi altar, la care s-a adăugat mai târziu un pridvor. Spre deosebire de alte monumente păstrate, construcţia altarului aminteşte de vechile biserici cu altar pătrat, soluţie arhitectonică rar întâlnită astăzi. Peste pereţii ridicaţi la două trepte este aşezat acoperişul cu două rânduri de streşini. Altarul are acoperiş propriu, ceva mai coborât decât la alte edificii. Turnul-clopotniţă este prevăzut cu nelipsitul foişor ieşit din consolă, acoperit cu coiful specific. Ascuţit şi foarte evazat, acesta se sprijină pe cei opt stâlpi scurţi, legaţi în partea de sus prin arcade cioplite în lemn, iar în partea de jos – prin parapetul îmbrăcat în şindrilă.
Formele clare ale monumentului, alături de elementele decorative obţinute prin dirijarea artistică a structurii de lemn, impresionează şi creează armonie cu natura înconjurătoare. Edificiul respectă configuraţia tradiţională, cu pronaos, naos şi altar, la care s-a adăugat mai târziu un pridvor. Spre deosebire de alte monumente păstrate, construcţia altarului aminteşte de vechile biserici cu altar pătrat, soluţie arhitectonică rar întâlnită astăzi. Peste pereţii ridicaţi la două trepte este aşezat acoperişul cu două rânduri de streşini. Altarul are acoperiş propriu, ceva mai coborât decât la alte edificii. Turnul-clopotniţă este prevăzut cu nelipsitul foişor ieşit din consolă, acoperit cu coiful specific. Ascuţit şi foarte evazat, acesta se sprijină pe cei opt stâlpi scurţi, legaţi în partea de sus prin arcade cioplite în lemn, iar în partea de jos – prin parapetul îmbrăcat în şindrilă.
Iconografia lăcaşului de cult din Poienile Izei imortalizează arta populară a satelor maramureşene de la sfârşitul secolului al XVIII-lea. Reminiscenţele tradiţionale, tematica postbizantină şi tratarea barocă se contopesc aici în ceea ce s-a numit „stil eclectic”. Pictată în anul 1794 de către zugravul Gheorghe din Dragomireşti, biserica se remarcă prin câteva caracteristici tematice deosebite. Pe lângă dramaticele scene care prezintă chinurile păcătoşilor în iad, în naos e pictată o inedită reprezentare simbolică a jertfei lui Hristos. Este vorba despre un pelican care îşi sfâşie pieptul pentru a-şi hrăni puii cu propria carne; o tragică metaforă ce vorbeşte despre sacrificiul lui Hristos, dar şi despre jertfe oamenilor acestor locuri.
Aceste elemente particularizează lăcaşul de cult din Poienile Izei, dar nu-l îndepărtează de stilul celorlalte biserici de lemn din Maramureş, monumente UNESCO, meritându-şi cu prisosinţă locul în cadrul acestora.
*Sursa foto: CJCPCT „Liviu Borlan” Maramureș, Rada Pavel
Aceste elemente particularizează lăcaşul de cult din Poienile Izei, dar nu-l îndepărtează de stilul celorlalte biserici de lemn din Maramureş, monumente UNESCO, meritându-şi cu prisosinţă locul în cadrul acestora.
*Sursa foto: CJCPCT „Liviu Borlan” Maramureș, Rada Pavel
Statut
Patrimoniu UNESCO