Stațiunea Cavnic
Stațiunea Cavnic

Stațiunea Cavnic

Despre

Cavnicu-i de vizitat, dar nu numai pentru schiat!

De câte ori vorbim despre stațiunea turistică de interes local Cavnic, tindem să ne proiectăm mental direct pe pârtie, într-un decor dominat de întinderi albe și brazi înalți, pudrați cu nea. Cu toate acestea, orașul Cavnic înseamnă mult mai mult decât posibilitatea de practicare a sporturilor de iarnă, astfel că recomandarea noastră este să-l mențineți și pe lista destinațiilor de vizitat în anotimpul cald. 

Micul oraș de munte are o istorie bogată, pe care o puteți descoperi poposind pe la obiectivele prinse în salba trecutului acestui loc. Urmând ordinea cronologică a evenimentelor, începem descoperirea Cavnicului prin admirarea falnicului Stâlp al Tătarilor, un obelisc înalt de peste șapte metri, ce poartă inscripția „Anno 1717 usque hic fuerunt tartari", adică „În anul 1717, până aici au ajuns tătarii".  Acest monument evocă vitejia cu care căvnicarii, ajutați de țăranii din Șurdești, au reușit să împiedice înaintarea tătarilor în anul 1717. Se spune că pentru înfrângerea tătarilor, căvnicarii s-au costumat în brondoși, cu măști și hamuri cu clopote și au speriat astfel caii inamicilor, făcându-le imposibilă înaintarea. Acest eveniment pare să fi fost izvorul obiceiului localnicilor de a se costuma în brondoși în preajma Crăciunului, o tradiție perpetuată și astăzi. Tot în amintirea răsunătoarei victorii, în anul 1736, în locul numit Grădina Regelui s-a plantat o mica rezervație de lariță, câteva dintre exemplarele seculare putând fi observate și astăzi.

Ne referim, mai departe, la dimensiunea spirituală și supunem atenției o perlă a tradiției bisericești a Cavnicului, biserica „Sfânta Varvara”. Hramul lăcașului nu a fost ales întâmplător, Sfânta Varvara fiind protectoarea minerilor, dar și a prizonierilor, geologilor şi arhitecților. Ridicarea lăcașului a fost finalizată cu mai bine de două secole în urmă, în anul 1812, însă împodobirea sa s-a realizat cu aproximativ un secol mai târziu. Construcția surprinde prin turnul impozant, a cărui înălțime depășește 30 de metri, dar și prin faptul că altarul și amvonul au fost sculptate în sare masivă. Acest sfânt lăcaș, între ai cărui pereți s-au spus mii și mii de rugăciuni, vă va răsplăti curiozitatea de-al fi descoperit prin insuflarea unei stări firești de liniște și pace interioară. 

Descoperim apoi perioada de glorie a orașului Cavnic, care se suprapune peste trecutul minier al așezării, o epocă a prosperității, când aici era extras cel mai pur aur din lume. Astăzi se mai pot vedea câteva dintre locurile și clădirile emblematice pentru industria mineritului din zonă, iar dintre acestea, pentru început, poposim la ruinele topitoriei pentru extragerea aurului - „Logolda”. Topitoria Logolda a fost construită în anul 1862 și a devenit în scurt timp renumită datorită tehnologiei cianurării, utilizată pentru extragerea aurului, metoda fiind folosită în premieră în această regiune a lumii. Deși acest obiectiv este demn de atenție și, printr-o amenajare adecvată ar fi putut deveni un magnet pentru turiști, deocamdată nu a făcut obiectul niciunui proces de restaurare. Până se va întâmpla acest lucru, merită totuși să alocați timp vizitării acestui loc în care, zidurile pustii, răpuse de timp, au făcut loc naturii sălbatice. Dintre vechile arhetipuri tehnologice ale Cavnicului, cu o importanță istorică deosebită, fac parte și flotația de metale neferoase, datată în jurul anilor 1810-1820, împreună cu ansamblul de locuințe și administrația minei Cavnic, ridicate între secolele XVIII-XX, în cartierul Handal. Datorită vechimii lor și, mai mult, a importanței pe care au avut-o în parcursul industrial al orașului, toate acestea se regăsesc și pe lista monumentelor de patrimoniu. Încă nu părăsim perioada în care localitatea constituia un important centru minier și vizităm Muzeul Born și Papp, o modestă instituție care îi omagiază pe Ignaz Edler von Born, metalurgist reputat, dedicat studiului mineralelor și Papp Simon, un geolog ilustru, de al cărui nume se leagă tehnologia de extracție a țițeiului. Aici veți putea descoperi documente, fotografii, lucrări științifice, precum și o colecție de minerale care au aparținut celor două personalități. De asemenea, muzeul adăpostește și o serie de unelte și obiecte minerești. Deși industria mineritului a avut beneficii economice de necontestat, munca asiduă din minele de la Cavnic constituie o față mai puțin cunoscută a acestei povești. Pe lângă forța de muncă locală, aici erau siliți să muncească și deținuți politici, o parte dintre aceștia sfârșind în mine. În amintirea deținuților și liderilor partidelor istorice, care în perioada 1951-1955 au fost exploatați în Galeria Rainer, în anul 1993 a fost ridicat un monument din beton.

Am păstrat pentru final aprecierile cu privire la peisajul pitoresc, descris de munții care străjuiesc așezarea, asemeni unor gardieni impunători, dar și de arborii ce concurează voinicește pentru a se uni cu cerul. Din stațiune, în orice parte ați cuteza să vă îndreptați, veți putea alege dintre numeroasele trasee de drumeții, deja bătătorite de pașii curioși ai iubitorilor de natură. Nu vă mai rămâne decât să vă luați doza de energie, trăgând adânc în piept aerul aspru și curat de munte și să vă lăsați purtați printr-o experiență completă, cu iz de istorie bogată și natură și mai minunată.

Alte sugestii

Biserica cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail şi Gavril” din Coaș datează din anul 1730, având pereții din piatră și acoperișul și turnul din lemn. Edificiul este considerat unul dintre primele lăcașe de cult cu pereții din piatră din această zonă. Interiorul bisericii a rămas până astăzi zugrăvit în alb, în timp ce ușile împărătești sunt vopsite în albastru. *Sursă foto: CJCPCT „Liviu Borlan” Maramureș
Coaș 437282, Romania
Biserica „Cuvioasa Paraschiva” din Cetățele a fost ridicată în anul 1794, fiind construită din piatră, cu șarpantă de lemn și învelitoare din eternit. Deși a trecut prin numeroase reparații, lăcașul și-a păstrat compartimentarea cu pridvor, pronaos, naos și altar. Biserica adăpostește icoane extrem de valoroase realizate în anii 1754 și 1785, una dintre ele fiindu-i atribuită renumitului pictor Ștefan Zugravul. *Sursă foto: CJCPCT „Liviu Borlan” Maramureș
Cetățele 437327, Romania
Datând din anul 1800, biserica de lemn „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” din Buteasa este lăcașul de cult din Maramureș aflat în cea mai avansată stare de degradare. În anul 2019, acoperișul bisericii a cedat, rămânând în picioare doar turnul bisericii și pereții exteriori. Sub dărâmături se mai pot distinge fragmente ale picturii cu care a fost decorat interiorul naosului.   *Sursă foto: CJCPCT „Liviu Borlan” Maramureș, Florin Pop
Buteasa, Romania
Lăcașul de cult cu hramul „Sfântul Nicolae” din Berinţa datează din secolul al XVIII-lea și este o biserică de zid care se înscrie în tipologia celor românești, fiind compusă din cele trei spații tradiționale, pronaos, naos și altar, alături de un mic pridvor specific zonei Chioarului. Turnul, de dimensiuni reduse este îmbrăcat în draniță și prezintă sub coama acoperișului o poală de mici dimensiuni. *Sursă foto: CJCPCT „Liviu Borlan” Maramureș
Berința 437101, Romania
Biserica ortodoxă cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” a fost construită în stil baroc în anul 1793, datare care conferă monumentului istoric statutul de cel mai vechi lăcaș de cult din orașul Baia Sprie. Nava spațioasă, altarul semicircular și turnul clopotniță cu cioiful în formă de bulb sunt câteva dintre elementele cu care se remarcă frumoasa biserică. Interiorul sfântului lăcaș surprinde prin pictura bolții, care se mai distinge parțial, iconostasul bogat ornamentat și picturile de pe stâlpii ușilor împărătești. *Sursă foto: CJCPCT „Liviu Borlan” Maramureș
Baia Sprie 435100, Romania
Construită între anii 1813-1817, biserica de zid cu hramul „Naşterea Sfintei Maria” din Vălenii Lăpușului încă păstrează Sfânta Masă a vechiului lăcaș, pe locul căruia se presupune că a fost ridicată. În perioada 1967-1984 biserica a fost supusă unor reparații complexe, fiind tencuiți pereții și schimbată învelitoarea. *Sursă foto: CJCPCT „Liviu Borlan” Maramureș 
Vălenii Lăpușului, Romania
Datată în secolul al XVII-lea, biserica de lemn „Sfinţii Arhangheli” din Vima Mică are o planimetrie constituită din pronaos poligonal, naos şi altar poligonal, în timp ce turnul-clopotniță prezintă un coif tronconic, care se termină cu o cruce cu trei braţe și semilună. Pictura interioară a fost refăcută în anul 1902 de către pictorul Ioan Coste, însă în lăcaș pot fi văzute și fragmente ale unei picturi mai vechi. *Sursă foto: CJCPCT „Liviu Borlan” Maramureș
Vima Mică 437380, Romania
Lăcaș de cult de dimensiuni medii, biserica de lemn din „Sfinţii Arhangheli” din Ungureni datează din secolul al XVIII-lea, fiind construită din lemn de frasin, cu planimetria specifică compusă din pronaos, naos și altar. La exterior, marginea acoperișului este decorată cu un brâu în frânghie răsucită, pe peretele sudic, vestic și pe ușa de intrare mai păstrându-se și urme de pictură. În interior edificiul este pictat în întregime, pictura fiind însă foarte degradată în zona pronaosului. *Sursă foto: CJCPCT „Liviu Borlan” Maramureș, Florin Pop
Ungureni 437133, Romania
Datată în anul 1860, biserica de lemn din „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” din Stoiceni respectă planimetria clasică, cu pridvor, pronaos, naos şi altar poligonal. Acoperișul este învelit cu tablă zincată și turla cu șindrilă, în timp ce la nivelul turnului-clopotniță regăsim un balcon în trei trepte. Interiorul lăcașului a fost pictat în anul 1872. *Sursă foto: CJCPCT „Liviu Borlan” Maramureș, Florin Pop
Stoiceni, Romania