Stațiunea Vișeu de Sus
Stațiunea Vișeu de Sus

Stațiunea Vișeu de Sus

Despre

Zile pline, din zori și până la apus - vedem Vișeu de Sus

Explorarea stațiunilor turistice de interes local din Maramureș continuă cu Vișeu de Sus, un oraș în care confluența Văii Vaserului cu cea a Vișeului a avut grijă să țeasă o poveste bogată din punct de vedere natural, istoric, etnografic și cultural. 
 
Abundența patrimoniului natural pe care îl puteți descoperi aici a fost sintetizată extrem de cuprinzător în vechea denumire a orașului, și anume „Între Râuri”. Dacă la pădurile întinse, brăzdate de văi cu cursuri de apă care acompaniază vizual, dar și sonor peisajul de poveste, adăugăm faptul că orașul Vișeu de Sus este al doilea din țară ca suprafață, vă puteți face o idee despre măreția acestui loc. Ținem morțiș să menționăm și faptul că este unul dintre orașele pe ale căror teritorii administrative se întinde Parcul Natural Munții Maramureșului, unul dintre cele mai reprezentative obiective din zestrea naturală a județului. Și pentru că întreg Maramureșul este un izvor de legende, nu se putea ca Vișeu de Sus să nu aibă o poveste a sa, purtată prin timp cu aceeași grijă cu care maramureșenii păzesc tot ce-i leagă de trecut, istorie și rădăcini. Se spune că orașul a fost întemeiat de un tăietor de lemne care, pe locul în care fiul său și-a găsit sfârșitul, ar fi ridicat o biserică. Ca un sâmbure roditor, lăcașul de cult a născut în jurul său o comunitate tot mai mare, oamenii ajungând să facă un legământ spiritual cu locurile ce le-au devenit casă. Conform legendei locale, așa ar fi apărut oaza verde, scăldată-n pace, pe care astăzi o numim Vișeu de Sus.
 
Suntem convinși că dacă deja această destinație se regăsește între planurile voastre de călătorie, principala vinovată de acest aspect este Mocănița de pe Vaser, unul dintre magneții turistici ai județului. Trebuie să fim de acord că orice vizită în ținutul Maramureșului e musai să aibă ca punct de popas și mocănița care pufăie și șerpuiește agale pe Valea Vaserului. Calea ferată forestieră pe ecartament îngust se întinde pe o distanță de 46,3 de km și atrage anual mii de turiști curioși să experimenteze o călătorie așa cum se făcea acum aproape 100 de ani, când bătrâna locomotiva a fost construită. Mocănița este recunoscută ca ultima cale ferată forestieră care funcționează cu abur și încă servește și astăzi scopului inițial, și anume, transportul lemnelor.
 
Știm că este greu ca ceva să concureze experiența călătoriei cu Mocănița, dar vă sfătuim să nu rezumați la atât vizitarea acestei zone, întrucât aceasta adăpostește și alte comori turistice. Zice-se că sufletul este oglinda omului, iar sufletul oamenilor de aici poate fi descris cel mai frumos de lăcașurile de cult pe care le-au plămădit, ca o manifestare a recunoștinței pure față de binecuvântarea de a fi părtași la fiecare nou răsărit peste ținuturile ce-i adăpostesc. Biserica ortodoxă „Bunavestire” și biserica romano-catolică „Sfânta Ana” sunt două dintre perlele tradiției bisericești din această zonă, construcțiile deosebit de frumoase fiind incluse pe lista monumentelor istorice. La acestea se mai adaugă alte opt sfinte lăcașuri, dar și o mănăstire care poartă hramul „Nașterea Maicii Domnului”. Numărul mare al locurilor de închinăciune nu e deloc surprinzător dacă ținem cont de faptul că maramureșenii își găsesc refugiul în Divinitate, atât în vremurile bune, cât și în cele de necaz. Lista capodoperelor arhitecturale nu cuprinde, însă, doar biserici, la acestea adăugându-se și „Casa Pop Simion”, care astăzi găzduiește sediul Primăriei şi al Consiliului Local al Oraşului Vişeu de Sus, dar și clădirea liceului Tehnologic Nr. 1.
 
Ca embleme ale moștenirii culturale a zonei amintim Muzeul de Istorie și Etnografie Vișeu de Sus, Muzeul evreiesc „Casa Elefant" și Centrul Documentar-Expoziţional al Nobilimii Maramureşene. Expoziția permanentă a Muzeului de Istorie și Etnografie aduce în atenția publicului aproximativ 800 de exponate dintre cele peste 1100 deținute în fondul muzeistic. În colecția istorică veți putea admira obiecte, ilustrații, documente și piese arheologice care refac parcursul istoriei locale, în timp ce în cea etnografică se regăsesc poze, unelte de lucru și obiecte casnice, elemente ale portului popular, precum și exponate care amintesc de viața culturală și religioasă a oamenilor din această regiune. Muzeul evreiesc „Casa Elefant" este adăpostit de ultima casă evreiască tradițională din lemn din zonă care a supraviețuit timpului și care adăpostește o bibliotecă-cafenea, dar și obiecte interesante ce au aparținut comunității evreiești. Importanța acestei comunități este reflectată și prin impresionantul cimitir evreiesc din Vișeu de Sus, unde mai pot fi văzute zeci de monumente funerare specifice. Nu în ultimul rând, trebuie să treceți pragul Centrului Documentar-Expoziţional al Nobilimii Maramureşene, care propune o incursiune inedită în lumea unor personalități care au făcut cinste acestei regiuni. Biblioteca centrului adăpostește hărți istorice, Diplome Regale, arbori genealogici, dar și alte documente de epocă, toate grăitoare pentru trecutul județului Maramureș.
 
Trebuie să ne oprim aici pentru că se spune că nu-i vorbă multă fără minciună, iar noi am fost învățați din fragedă pruncie să „grăim drept”. Vom încheia spunându-vă că orașul Vișeu de Sus este ideal pentru drumeții și conectarea cu natura, dar și pentru experiențe fascinante cu iz de istorie și garnisite din plin cu cultură, fiind înconjurat de o aură care îmbie la explorare și strălucind diferit, dar extrem de frumos, în fiecare sezon. Și pentru că ne sunteți dragi, vă mai dăm un pont: în luna iunie înflorește rododendronul în Munții Maramureșului, un spectacol cromatic MI-NU-NAT, pe care trebuie să-l vedeți cu ochii voștri! V-am păstrat bilete în primul rând!

Alte sugestii

Unul dintre cele mai apreciate obiective turistice ale Maramureșului este Rezervația Creasta Cocoșului. Formațiunea de roci vulcanice, care și-au croit drum la suprafață în zona înaltă a Munților Gutâi și care seamănă de la distanță cu o creastă de cocoș, dezvăluie o panoramă superbă asupra întinselor păduri de amestec și zonelor de ienuperete și pășuni montane. Extrem de ofertantă din punct de vedere al habitatului, dar și al activităților și sporturilor care se pot practica în aer liber, Rezervația Creasta Cocoșului a fost și va rămâne una dintre destinațiile favorite ale județului.
Desesti, Romania
Drumul dinspre Baia Mare spre Sighetu Marmaţiei traversează Munţii Gutâiului, trecând prin comuna Deseşti. Pe aceste meleaguri, nu departe de izvoarele râului Mara, se păstrează una dintre cele mai importante biserici ale Maramureşului. Zidită în anul 1717 – după alte surse, în anul 1770, pe locul alteia mai vechi, lăcaşul de cult a primit hramul Cuvioasei Paraschiva şi a fost pictată, în jurul anului 1780, de Radu Munteanu şi Alexandru Ponehalschi. Arhitectura edificiului se înscrie în linia tradiţională a bisericilor maramureşene, armonia proporţiilor întărind impresia de simplitate şi eleganţă, atât de specifice acestor monumente. Bârnele superioare ce susţin şarpanta sunt sculptate în formă de scară, conferind ansamblului o siluetă deosebită. Planul lăcaşului de cult cuprinde un corp principal rectangular – care, la exterior, se aseamănă cu planul unei biserici de tip sală – ce este format din pronaos şi naos, urmat de altarul decroşat. Naosul are bolta semicilindrică şi streaşina dublă. Peste pronaosul tăvănit se înalţă turnul-clopotniţă cu coif ascuţit, întregul ansamblu arhitectonic fiind sprijinit pe un soclu de piatră. În interiorul edificiului se pătrunde printr-un portal încrustat cu motive decorative geometrice şi vegetale, dar şi cu elementul funiei răsucite, simbol al unităţii creştinilor. Pictura, excepţional păstrată, a beneficiat de o restaurare completă, ce conferă monumentului înfăţişarea originală. Temele iconografice ale Deseştiului sunt comune tuturor bisericilor cu pictură postbizantină, însă aici pot fi urmărite mult mai uşor. Pronaosul dezvoltă tema Judecăţii de Apoi, aici – dar şi la Poienile Izei – putând fi identificate foarte uşor valenţele moralizatore ale acestei teme. Dacă în arta de tradiţie bizantină din secolele anterioare, principalii oameni pictaţi în iad sunt ereticii şi împăraţii persecutori, aici putem uşor observa felul cum valenţele teologice ale scenei se diminuează, păcatele trupeşti prevalând celor ce ţin de credinţă. Astfel, cel ce fură pământ nerespectând hotarul, cel ce fură profitând de meseria sa de morar sau de neguţător, sau cel ce distruge familiile, devin personaje principale în scene ce ne prezintă un iad plin de instrumente de tortură folosite în evul mediu. Valoarea monumentului constă în realizarea sa tehnică, în ştiinţa perfectă a execuţiei şi a asamblării elementelor din lemn. Armonia arhitecturală şi integrarea perfectă a elementelor decorative din lemn cu cele iconografice au generat un ansamblu de o simplitate şi de o eleganţă remarcabile.
Desești 437135, Romania
5.0 1 recenzie
Construită la începutul secolului al XVIII-lea, ca loc de rugăciune pentru o importantă comunitate monahală, actuala biserică monument UNESCO a fost catedrala episcopului Gavriil al Maramureşului. Fiu al locului, episcopul a susţinut în Bârsana o şcoală mănăstirească şi un centru de difuzare a cărţilor. Evenimentele petrecute în ultimii trei sute de ani pe Valea Izei şi-au lăsat amprenta pe bârnele bisericii din Bârsana, mai mult decât pe alte monumente. La sfârşitul secolului al XVIII-lea, curtea imperială a impus în Transilvania şi Maramureş secularizarea averilor mănăstireşti şi închiderea comunităţilor monahale. Această campanie a afectat în mod direct comunitatea monahală, care a fost nevoită să se retragă spre Moldova. Rămasă fără protecţie, biserica a fost salvată de oamenii din sat, care au demontat-o bucată cu bucată şi, în jurul anului 1800, au reconstruit-o pe actualul amplasament. Pentru o bună reasamblare, bârnele au fost marcate cu semne ce se pot vedea şi astăzi. Aşezate pe un soclu de piatră, bârnele cioplite din trunchiuri mari de stejar – din care au fost realizaţi pereţii – au fost îmbinate la colţuri în „coadă de rândunică”. De două sute de ani, biserica păzeşte liniştea maramureşenilor înmormântaţi în cimitirul de pe dealul Jbârului, în stânga drumului ce porneşte de la Sighetu Marmaţiei, însoţind râul Iza. Planul construcţiei este dreptunghiular, cu patru camere: pridvor, pronaos, naos şi altar. Absida altarului are cinci laturi, fiind învelită cu un acoperiş simplu. Deasupra celorlalte camere ale lăcaşului de cult, acoperişul este realizat în două trepte, adăpostind înspre vest un balcon. Ornamentaţiile şi modul de realizare a faţadei vestice sunt identice cu cele ale pridvoarelor caselor tradiţionale. Decorul sculptat în lemn utilizează motive frecvente în Maramureş, precum cel al funiei răsucite sau al discului solar. Întreaga biserică pare a fi încinsă de un brâu torsadat, întrerupt de un motiv solar în formă de cerc. După mutarea ei în sat, a fost pictată de către Toader Hondor şi Ioan Plohod, iconografia monumentului fiind considerată a fi cea mai fericită expresie a barocului şi rococo-ului în pictura populară din această parte a ţării. Scenele sunt plasate în interiorul unor medalioane stilizate ce leagă întreg ansamblul iconografic. Impresionanta biserică de lemn de la Bârsana stă sub semnul unităţii stilistice desăvârşite şi al unui impecabil simţ artistic.
Bârsana 437035, Romania