Mănăstirea „Sfinții Trei Ierarhi” din Ieud

Construcția mănăstirii a început în anul 1999, așezământul primindu-și primii viețuitori abia în anul 2008. Întregul complex monahal a fost ridicat în cinstea eroilor căzuţi în cele două Războaie Mondiale, o parte dintre aceștia fiind îngropați în cimitirul din apropierea mănăstirii. Ansamblul mănăstirii cuprinde biserica de zid, corpul de chilii și o troiţă din marmură. Biserica Mănăstirii Prislop are două Hramuri: "Schimbarea la Faţă" şi "Sfânta Treime". Iconostasul acesteia a fost sculptat în lemn de tei, icoanele care îl împodobesc fiind pictate în localitatea Târgu Frumos.

Mănăstirea Habra este amplasată pe hotarul comunei Groși și poartă hramul „Învierea Domnului”. Atestată documentar pentru prima dată în anul 1604, mănăstirea a dispărut un deceniu mai târziu din cauza susținerii pe care clerul românesc i-a acordat-o domnitorului Mihai Viteazul. După ce veacuri la rând credincioșii au perpetuat legendele născute în jurul mănăstirii, din anul 1990 a fost reluat obiceiul pelerinajului de Paște pe locul fostului așezământ, fiind apoi decisă reclădirea mănăstirii. Arhitectura lăcașului a fost inspirată de modelul Mănăstirii Cozia, având însă dimensiuni mai modeste.

Piatra de temelie a așezământului a fost pusă în anul 1995, biserica cu hramul "Nașterea Maicii Domnului" fiind finalizată trei ani mai târziu. Micul lăcaș de cult a fost ridicat din cărămidă, în formă de cruce, pictura interioară în stil bizantin fiind realizată în perioada 2000-2001. De-a lungul vremii, ansamblul a fost extins cu diferite construcții, în anul 2015 fiind lărgită și biserica, prin adăugarea unui pronaos și a unui pridvor în stil brâncovenesc. Acest loc binecuvântat, construit prin depășirea multor provocări, constituie o adevărată punte spre divinitate.

Ridicarea mănăstirii cu hramul "Sfânta Ana" a început în anul 1923, preotul ctitor Nicolae Gherman construind-o în memoria fiicei sale, pe care a pierdut-o când copila avea numai 10 ani. Inițial, biserica avea dimensiuni modeste, însă în anul 1996 a demarat construcția unei noi și impunătoare biserici. Lăcașul are formă de cruce și un singur turn cupolă care se remarcă prin elemente moldovenești. Cu toate acestea, înălțimea de 48 de metri a bisericii este specifică arhitecturii maramureșene. În paraclisul mănăstirii se găsește o icoană despre care se spune că este făcătoare de minuni.

Mănăstirea cu hramul "Schimbarea la Față" din Botiza este un așezământ monahal de maici, ridicat în formă de cruce, a cărui construcție a fost demarată la începutul anilor '90. Complexul a fost ridicat din lemn de brad pe temelie de beton și prezintă un decor specific maramureșean. Deși a fost inițial acoperită cu tablă, în prezent mănăstirea are acoperișul din șindrilă. Biserica din cadrul așezământului a fost sfințită în anul 2007 și prezintă un interior frumos decorat cu scene biblice, pictate în stil neobizantin. Mănăstirea adăpostește și o icoană despre care se spune că ar fi făcătoare de minuni.

Mănăstirea cu hramul "Sfinții Mihail și Gavril" a fost înființată în anul 1997, ansamblul fiind construit preponderent din lemn de stejar și brad. Biserica mănăstirii surprinde prin dimensiuni, având 78 de metri înălțime, cifră care o plasează în topul celor mai înalte construcții de lemn din Europa. Totodată, aceasta se remarcă prin arhitectura deosebită, având un pridvor în formă pentagonală, un demisol și un etaj în trei trepte. Crucea bisericii, care măsoară șapte metri înălțime, a fost placată cu patru kilograme de aur.

Complexul Mănăstirii Ruoaia, care poartă hramul „Nașterea Maicii Domnului" și a cărei piatră de temelie a fost pusă în anul 1995, cuprinde o biserică în stil maramureșean, un paraclis, un altar de vara și corpuri de chilii. Tradiția bisericească a locului merge în trecut, până în anul 1315, când aici exista un alt lăcaș monahal, care avea să fie distrus mai bine de trei secole mai târziu. În cadrul ansamblului monahal poate fi vizitată Colecția Muzeală Sătească Lăpuş, alcătuită din obiecte, unelte tradiționale și piese vestimentare, care poartă amprenta etnografică a acestei zone.

Mănăstirea cu hramul „Soborul Sfinţilor celor 12 apostoli” reprezintă unul dintre cele mai îndrăgite puncte de atracție ale Maramureșului. Locul, de o frumusețe aparte, aduce cerul mai aproape de pământ și oamenii mai aproape de divinitate, reprezentând o sursă inepuizabilă de liniște și pace interioară.   Deși există documente care fac trimitere la Mănăstirea Bârsana încă din anul 1390, ansamblul actual al acestei mănăstiri a fost ridicat în anul 1993, pe locul alteia mai vechi, inclusă actualmente în patrimonioul mondial UNESCO și strămutată pe Podurile Jbârului.   Din ansamblul Mănăstirii Bârsana fac parte, în prezent: Biserica de lemn în stil maramureșean, Altarul de vară, Aghiasmatarul, Stăreția, Casa Voievodală, Casa maicilor, Casa artistului, Casa duhovnicului, Arhondaricul, Prăznicarul cu trapeza, Turnul-clopotniță, Poarta maramureșeană, Monumentul funerar, troițe, lac, pod peste lac, alei care duc la diferite obiective și altele.   Biserica de lemn construită în anul 1993 este una impunătoare, având 57 de metri înălțime, 23 de metri lungime și 12,5 metri lățime, dimensiuni care o plasează în topul celor mai înalte construcții de lemn din Europa. Edificiul cuprinde două nivele, și anume demisolul, unde se regăsește paraclisul mare al mănăstirii și parterul, care găzduiește biserica propriu-zisă. Construcția cu plan treflat și două abside poligonale este alcătuită din altar, naos, pronaos și un pridvor din lemn de stejar, decorat cu motive maramureșene. Deasupra pronaosului se înalță turnul cu foișor și coif prelung. Pereții demisolului sunt îmbrăcați în fresce realizate de pictorul Ioan Botiș, însă deocamdată pereții bisericii propriu-zise nu au fost pictați. Acoperișul lăcașului are streașina dublă și este învelit cu șindrilă din lemn de brad.