Stațiunea Cavnic
Stațiunea Cavnic

Stațiunea Cavnic

Despre

Cavnicu-i de vizitat, dar nu numai pentru schiat!

De câte ori vorbim despre stațiunea turistică de interes local Cavnic, tindem să ne proiectăm mental direct pe pârtie, într-un decor dominat de întinderi albe și brazi înalți, pudrați cu nea. Cu toate acestea, orașul Cavnic înseamnă mult mai mult decât posibilitatea de practicare a sporturilor de iarnă, astfel că recomandarea noastră este să-l mențineți și pe lista destinațiilor de vizitat în anotimpul cald. 

Micul oraș de munte are o istorie bogată, pe care o puteți descoperi poposind pe la obiectivele prinse în salba trecutului acestui loc. Urmând ordinea cronologică a evenimentelor, începem descoperirea Cavnicului prin admirarea falnicului Stâlp al Tătarilor, un obelisc înalt de peste șapte metri, ce poartă inscripția „Anno 1717 usque hic fuerunt tartari", adică „În anul 1717, până aici au ajuns tătarii".  Acest monument evocă vitejia cu care căvnicarii, ajutați de țăranii din Șurdești, au reușit să împiedice înaintarea tătarilor în anul 1717. Se spune că pentru înfrângerea tătarilor, căvnicarii s-au costumat în brondoși, cu măști și hamuri cu clopote și au speriat astfel caii inamicilor, făcându-le imposibilă înaintarea. Acest eveniment pare să fi fost izvorul obiceiului localnicilor de a se costuma în brondoși în preajma Crăciunului, o tradiție perpetuată și astăzi. Tot în amintirea răsunătoarei victorii, în anul 1736, în locul numit Grădina Regelui s-a plantat o mica rezervație de lariță, câteva dintre exemplarele seculare putând fi observate și astăzi.

Ne referim, mai departe, la dimensiunea spirituală și supunem atenției o perlă a tradiției bisericești a Cavnicului, biserica „Sfânta Varvara”. Hramul lăcașului nu a fost ales întâmplător, Sfânta Varvara fiind protectoarea minerilor, dar și a prizonierilor, geologilor şi arhitecților. Ridicarea lăcașului a fost finalizată cu mai bine de două secole în urmă, în anul 1812, însă împodobirea sa s-a realizat cu aproximativ un secol mai târziu. Construcția surprinde prin turnul impozant, a cărui înălțime depășește 30 de metri, dar și prin faptul că altarul și amvonul au fost sculptate în sare masivă. Acest sfânt lăcaș, între ai cărui pereți s-au spus mii și mii de rugăciuni, vă va răsplăti curiozitatea de-al fi descoperit prin insuflarea unei stări firești de liniște și pace interioară. 

Descoperim apoi perioada de glorie a orașului Cavnic, care se suprapune peste trecutul minier al așezării, o epocă a prosperității, când aici era extras cel mai pur aur din lume. Astăzi se mai pot vedea câteva dintre locurile și clădirile emblematice pentru industria mineritului din zonă, iar dintre acestea, pentru început, poposim la ruinele topitoriei pentru extragerea aurului - „Logolda”. Topitoria Logolda a fost construită în anul 1862 și a devenit în scurt timp renumită datorită tehnologiei cianurării, utilizată pentru extragerea aurului, metoda fiind folosită în premieră în această regiune a lumii. Deși acest obiectiv este demn de atenție și, printr-o amenajare adecvată ar fi putut deveni un magnet pentru turiști, deocamdată nu a făcut obiectul niciunui proces de restaurare. Până se va întâmpla acest lucru, merită totuși să alocați timp vizitării acestui loc în care, zidurile pustii, răpuse de timp, au făcut loc naturii sălbatice. Dintre vechile arhetipuri tehnologice ale Cavnicului, cu o importanță istorică deosebită, fac parte și flotația de metale neferoase, datată în jurul anilor 1810-1820, împreună cu ansamblul de locuințe și administrația minei Cavnic, ridicate între secolele XVIII-XX, în cartierul Handal. Datorită vechimii lor și, mai mult, a importanței pe care au avut-o în parcursul industrial al orașului, toate acestea se regăsesc și pe lista monumentelor de patrimoniu. Încă nu părăsim perioada în care localitatea constituia un important centru minier și vizităm Muzeul Born și Papp, o modestă instituție care îi omagiază pe Ignaz Edler von Born, metalurgist reputat, dedicat studiului mineralelor și Papp Simon, un geolog ilustru, de al cărui nume se leagă tehnologia de extracție a țițeiului. Aici veți putea descoperi documente, fotografii, lucrări științifice, precum și o colecție de minerale care au aparținut celor două personalități. De asemenea, muzeul adăpostește și o serie de unelte și obiecte minerești. Deși industria mineritului a avut beneficii economice de necontestat, munca asiduă din minele de la Cavnic constituie o față mai puțin cunoscută a acestei povești. Pe lângă forța de muncă locală, aici erau siliți să muncească și deținuți politici, o parte dintre aceștia sfârșind în mine. În amintirea deținuților și liderilor partidelor istorice, care în perioada 1951-1955 au fost exploatați în Galeria Rainer, în anul 1993 a fost ridicat un monument din beton.

Am păstrat pentru final aprecierile cu privire la peisajul pitoresc, descris de munții care străjuiesc așezarea, asemeni unor gardieni impunători, dar și de arborii ce concurează voinicește pentru a se uni cu cerul. Din stațiune, în orice parte ați cuteza să vă îndreptați, veți putea alege dintre numeroasele trasee de drumeții, deja bătătorite de pașii curioși ai iubitorilor de natură. Nu vă mai rămâne decât să vă luați doza de energie, trăgând adânc în piept aerul aspru și curat de munte și să vă lăsați purtați printr-o experiență completă, cu iz de istorie bogată și natură și mai minunată.

Alte sugestii

Rezervația naturală de tip științific Piatra Rea face parte din Parcul Național Munții Rodnei și este renumită, în special, datorită numeroaselor exemplare de floare-de-colț regăsite aici. Din cadrul acestei rezervații face parte și spectaculoasa Cascadă a Cailor.
Borșa, Romania
Rezervația naturală de tip geologic, paleontologic şi peisagistic de la Ilba se întinde pe o suprafață de o jumătate de hectar, unde se pot observa coloane andezitice poligonale, dispuse sub forma unei rozete. În cadrul acestei cariere s-au identificat resturi fosile de scoici, ostracode și melci, descoperiri care îi sporesc atractivitatea în rândul pasionaților de paleontologie. *Sursa foto: Muzeul Județean de Mineralogie „Victor Gorduza” Baia Mare
Ilba, Romania
Aria protejată este inclusă în Parcul Natural Munții Maramureșului, iar importanța sa este sporită de populația de Cochlearia pyrenaica pe care o adăpostește, o specie floristică protejată de lege. Rezervația botanică și geologică surprinde și prin stâncăriile calcaroase de o frumusețe deosebită. 
Borsa, Romania
5.0 1 recenzie
Rezervația naturală de tip mixt „Vârful Farcău - Lacul Vinderelu - Vârful Mihăilecu” se întinde pe o suprafață de aproximativ 100 de hectare și este alcătuită din zone de pajiști și lacuri, mărginite de două vârfuri montane, dezvăluind un relief glaciar deosebit de frumos. Lacul Vinderelu, una dintre principalele atracții ale ariei protejate, este un lac glaciar de formă ovală, situat la o altitudine de 1615. Rezervația surprinde și prin speciile rare de floră, cum sunt floarea-de-colț, afinul vânăt, vulturica și brândușa de munte, care se întâlnesc pe suprafața pajiștilor.
Vârful Farcău - Lacul Vinderelu - Vârful Mihăilecu, Romania
Rezervația naturală de tip floristic, faunistic și peisagistic este situată în Munții Maramureșului și se remarcă printr-un gol alpin unde, pe o suprafață compactă vegetează Narcissus radiiflorus, dar și alte specii florale specifice reliefului. Cea mai potrivită perioadă pentru vizitarea ariei protejate este la începutul lunii iulie, atunci când un covor de narcise sălbatice îmbracă poiana.
Situată în zona de depresiune a platoului Ignișului, la o altitudine de puțin sub 1000 de metri, Mlaștina Poiana Brazilor a fost declarată arie protejată. Rezervația naturală cuprinde o zonă de mlaștini oligotrofe, ideală pentru dezvoltarea unei faune specifice turbăriilor, dar și zone de pajiști și sectoare acoperite cu material lemnos. Zona mai este cunoscută ca cea mai joasă altitudine la care crește jneapănul în România. Multe specii de mamifere, păsări și reptile își găsesc adăpost în pitoreasca rezervație naturală.
Giulesti, Romania
Aria protejată Mlaștina Iezerul Mare constituie o rezervație naturală de tip floristic și faunistic. Din totalul suprafeței înmlăștinite, extrem de bine conservate, care se întinde pe aproximativ 20 de hectare, cinci hectare intră sub protecția legii. Zona cuprinde un ochi de apă, în jurul căruia se găsesc mlaștini oligotrofe, bogate în vegetație de tipul turbăriilor. Rezervația situată pe platoul Munților Igniș, la o altitudine de 1.014 metri, constituie habitatul ideal pentru multe specii de păsări, mamifere și reptile, fiind un veritabil monument al naturii.
Desești, Romania
Situată la o altitudine de 1040 de metri, mlaștina oligotrofă Tăul Negru constituie o arie naturală protejată, în al cărei areal se găsesc specii vegetale deosebite, impunându-se astfel conservarea biodiversității din zonă. Turbăria, care ajunge în unele zone la înălțimi cuprinse între 1.8 și 3 metri, prezintă în partea centrală un ochi de apă negricioasă.
Baiut, Romania
Aria protejată este situată în Munții Gutâi-Igniș și se întinde pe 15 hectare dintre care, pe o lungime de 700 de metri regăsim unicele chei în andezit din România. Zona sălbatică și pârâul Runcu, care își croiește drum agale printre chei, sporesc frumusețea rezervației naturale. Din păcate, odată cu finalizarea barajului Runcu-Firiza, o parte a acestei zone pitorești urmează să fie inundată.
DJ183A, Romania