Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Copalnic

Lăcaș de cult declarat monument istoric, biserica de lemn cu hramul „Nașterea Maicii Domnului” din Hărnicești a fost datată dendrocronologic în jurul anului 1679, având un plan rectangular și acoperișul supraetajat pe laturi. Proporțiile sale o fac neobișnuită, având în vedere că acoperișul măsoară zece metri, iar turnul doar nouă. În exterior, biserica este înconjurată de un brâu sculptat, în timp ce din pictura interioară nu se disting decât câteva fragmente. *Sursă foto: CJCPCT „Liviu Borlan” Maramureș, Rada Pavel

Există mai multe opinii privind istoricul bisericii de lemn cu hramul „Sfântul Nicolae”, amplasată în centrul localității Glod. Conform unora, aceasta a fost construită în jurul anului 1700, alte păreri plasând ridicarea bisericii în jurul anului 1784. Lăcașul cu influențe moldovenești păstrează în altar fragmente din pictura murală care se presupune că ar fi opera zugravului Ianoș Opriș. În patrimoniul bisericii se regăsesc icoane pe lemn și sticlă, cruci, mobilier și cărți extrem de valoroase. *Sursă foto: CJCPCT „Liviu Borlan” Maramureș, Timur Chiș

Biserica de lemn „Sfântul Nicolae” din Ferești datează din anul 1798, fiind ridicată din bârne de stejar. Deși interiorul acesteia este slab luminat, spațiul surprinde prin culorile vii ale picturilor care decorează pereții, acestea trecând printr-un proces de restaurare în prima jumătate a secolului al XIX-lea. *Sursă foto: CJCPCT „Liviu Borlan” Maramureș, Rada Pavel

Ridicată în anul 1760, biserica de lemn „Sfântul Nicolae” din Budești Susani este atipică datorită proporțiilor, pronaosul acesteia fiind alungit în secolul XIX. Totodată, potrivit inscripțiilor de pe ușile bisericii, iconostasul este mai vechi decât construcția în sine, datând din anul 1628. Ușile împărătești păstrează picturi în care se regăsește influența artei moldovenești. *Sursa foto: CJCPCT „Liviu Borlan” Maramureș, Karin Lachner

Construită în anul 1699 în Vișeul de Jos, biserica de lemn „Cuvioasa Paraschiva” a fost oferită botizenilor în anul 1899. Edificiul respectă specificul bisericilor maramureșene, acoperișul având poală dublă. De asemenea, tocul ușii de la intrare este decorat asemenea porților maramureșene, în timp ce funia sculptată în lemn înconjoară biserica. 

Unele surse spun despre Biserica de lemn „Sfântul Nicolae” din Bogdan Vodă că a fost construită în anul 1718, pe locul vechii biserici arse de tătari, în timp ce altele menționează anul 1754. Aceasta se remarcă prin poziționare, fiind situată în mijlocul satului, în cimitir, și nu pe coline, așa cum sunt poziționate majoritatea bisericilor maramureșene. O altă caracteristică esențială a monumentului istoric este simplitatea, singurul element de decorațiune a pereților exteriori fiind frânghia răsucită sculptată, care înconjoară întregul lăcaș. *Sursă foto: CJCPCT „Liviu Borlan” Maramureș, Timur Chiș

Porțiunea este extrem de renumită în rândul maramureșenilor și nu numai, datorită unei iluzii optice care face ca o zonă de pantă să arate asemeni unei zone de rampă. Numeroși turiști poposesc aici pentru a testa legile fizicii, în locul în care pare că mașina urcă singură la deal și apa curge în sus. Deși în definitiv este vorba despre o iluzie optică, fapt dovedit de măsurătorile efectuate asupra terenului, zona rămâne o atracție care stârnește curiozitatea vizitatorilor.

Vechi de aproape trei secole, cimitirul evreiesc din Ieud este o dovadă a istoriei evreilor în aceste locuri, aici aflându-se atât morminte ale oamenilor simpli, cât și ale unor reprezentanți de seamă ai comunității evreiești. Cimitirul surprinde prin forma, dimensiunea și ornamentarea pietrelor funerare, acestea fiind decorate cu motive precum: leul, ursul, cerbul, pasărea, grifonul, menora, arborele vieţii, mâinile binecuvântării, Tora sau coroana. Acest obiectiv are o valoare istorică și etnografică deosebită, aflându-se printre cele mai renumite atracții ale comunei.

Ridicată în anul 1757 ca o construcție modestă, biserica de lemn „Adormirea Maicii Domnului” a fost mutată aproximativ 100 de ani mai târziu pe actualul amplasament. Aici, pe măsură ce populația satului a crescut, a fost necesară și extinderea lăcașului prin adăugarea pridvorului și a cafasului, construirea turnului, lărgirea naosului și refacerea altarului. Modificările suferite au transformat planul bisericii în unul atipic, acesta nemaiavând absida decroșată.