Stațiunea Vișeu de Sus
Stațiunea Vișeu de Sus

Stațiunea Vișeu de Sus

Despre

Zile pline, din zori și până la apus - vedem Vișeu de Sus

Explorarea stațiunilor turistice de interes local din Maramureș continuă cu Vișeu de Sus, un oraș în care confluența Văii Vaserului cu cea a Vișeului a avut grijă să țeasă o poveste bogată din punct de vedere natural, istoric, etnografic și cultural. 
 
Abundența patrimoniului natural pe care îl puteți descoperi aici a fost sintetizată extrem de cuprinzător în vechea denumire a orașului, și anume „Între Râuri”. Dacă la pădurile întinse, brăzdate de văi cu cursuri de apă care acompaniază vizual, dar și sonor peisajul de poveste, adăugăm faptul că orașul Vișeu de Sus este al doilea din țară ca suprafață, vă puteți face o idee despre măreția acestui loc. Ținem morțiș să menționăm și faptul că este unul dintre orașele pe ale căror teritorii administrative se întinde Parcul Natural Munții Maramureșului, unul dintre cele mai reprezentative obiective din zestrea naturală a județului. Și pentru că întreg Maramureșul este un izvor de legende, nu se putea ca Vișeu de Sus să nu aibă o poveste a sa, purtată prin timp cu aceeași grijă cu care maramureșenii păzesc tot ce-i leagă de trecut, istorie și rădăcini. Se spune că orașul a fost întemeiat de un tăietor de lemne care, pe locul în care fiul său și-a găsit sfârșitul, ar fi ridicat o biserică. Ca un sâmbure roditor, lăcașul de cult a născut în jurul său o comunitate tot mai mare, oamenii ajungând să facă un legământ spiritual cu locurile ce le-au devenit casă. Conform legendei locale, așa ar fi apărut oaza verde, scăldată-n pace, pe care astăzi o numim Vișeu de Sus.
 
Suntem convinși că dacă deja această destinație se regăsește între planurile voastre de călătorie, principala vinovată de acest aspect este Mocănița de pe Vaser, unul dintre magneții turistici ai județului. Trebuie să fim de acord că orice vizită în ținutul Maramureșului e musai să aibă ca punct de popas și mocănița care pufăie și șerpuiește agale pe Valea Vaserului. Calea ferată forestieră pe ecartament îngust se întinde pe o distanță de 46,3 de km și atrage anual mii de turiști curioși să experimenteze o călătorie așa cum se făcea acum aproape 100 de ani, când bătrâna locomotiva a fost construită. Mocănița este recunoscută ca ultima cale ferată forestieră care funcționează cu abur și încă servește și astăzi scopului inițial, și anume, transportul lemnelor.
 
Știm că este greu ca ceva să concureze experiența călătoriei cu Mocănița, dar vă sfătuim să nu rezumați la atât vizitarea acestei zone, întrucât aceasta adăpostește și alte comori turistice. Zice-se că sufletul este oglinda omului, iar sufletul oamenilor de aici poate fi descris cel mai frumos de lăcașurile de cult pe care le-au plămădit, ca o manifestare a recunoștinței pure față de binecuvântarea de a fi părtași la fiecare nou răsărit peste ținuturile ce-i adăpostesc. Biserica ortodoxă „Bunavestire” și biserica romano-catolică „Sfânta Ana” sunt două dintre perlele tradiției bisericești din această zonă, construcțiile deosebit de frumoase fiind incluse pe lista monumentelor istorice. La acestea se mai adaugă alte opt sfinte lăcașuri, dar și o mănăstire care poartă hramul „Nașterea Maicii Domnului”. Numărul mare al locurilor de închinăciune nu e deloc surprinzător dacă ținem cont de faptul că maramureșenii își găsesc refugiul în Divinitate, atât în vremurile bune, cât și în cele de necaz. Lista capodoperelor arhitecturale nu cuprinde, însă, doar biserici, la acestea adăugându-se și „Casa Pop Simion”, care astăzi găzduiește sediul Primăriei şi al Consiliului Local al Oraşului Vişeu de Sus, dar și clădirea liceului Tehnologic Nr. 1.
 
Ca embleme ale moștenirii culturale a zonei amintim Muzeul de Istorie și Etnografie Vișeu de Sus, Muzeul evreiesc „Casa Elefant" și Centrul Documentar-Expoziţional al Nobilimii Maramureşene. Expoziția permanentă a Muzeului de Istorie și Etnografie aduce în atenția publicului aproximativ 800 de exponate dintre cele peste 1100 deținute în fondul muzeistic. În colecția istorică veți putea admira obiecte, ilustrații, documente și piese arheologice care refac parcursul istoriei locale, în timp ce în cea etnografică se regăsesc poze, unelte de lucru și obiecte casnice, elemente ale portului popular, precum și exponate care amintesc de viața culturală și religioasă a oamenilor din această regiune. Muzeul evreiesc „Casa Elefant" este adăpostit de ultima casă evreiască tradițională din lemn din zonă care a supraviețuit timpului și care adăpostește o bibliotecă-cafenea, dar și obiecte interesante ce au aparținut comunității evreiești. Importanța acestei comunități este reflectată și prin impresionantul cimitir evreiesc din Vișeu de Sus, unde mai pot fi văzute zeci de monumente funerare specifice. Nu în ultimul rând, trebuie să treceți pragul Centrului Documentar-Expoziţional al Nobilimii Maramureşene, care propune o incursiune inedită în lumea unor personalități care au făcut cinste acestei regiuni. Biblioteca centrului adăpostește hărți istorice, Diplome Regale, arbori genealogici, dar și alte documente de epocă, toate grăitoare pentru trecutul județului Maramureș.
 
Trebuie să ne oprim aici pentru că se spune că nu-i vorbă multă fără minciună, iar noi am fost învățați din fragedă pruncie să „grăim drept”. Vom încheia spunându-vă că orașul Vișeu de Sus este ideal pentru drumeții și conectarea cu natura, dar și pentru experiențe fascinante cu iz de istorie și garnisite din plin cu cultură, fiind înconjurat de o aură care îmbie la explorare și strălucind diferit, dar extrem de frumos, în fiecare sezon. Și pentru că ne sunteți dragi, vă mai dăm un pont: în luna iunie înflorește rododendronul în Munții Maramureșului, un spectacol cromatic MI-NU-NAT, pe care trebuie să-l vedeți cu ochii voștri! V-am păstrat bilete în primul rând!

Alte sugestii

Cea mai veche construcție care îmbogățește patrimoniul Muzeului Satului Maramureșean este biserica, strămutată aici din localitatea Oncești, unde fusese adusă din satul Criciova, de pe malul drept al Tisei. Trăsăturile arhaice ale construcției sunt reliefate de ferestrele mici, structura închiotorată pe două nivele și prezența unei uși împărătești și a uneia diaconești. Pictura lăcașului care datează din secolul al XVI-lea a fost refăcută în anul 1802. 
Strada Muzeului 1, Sighetu Marmației 435500, Romania
Biserica de lemn „Cuvioasa Paraschiva” din Sat-Șugatag a fost ridicată din lemn de stejar datat în jurul anilor 1698-1699. Proporțiile ansamblului, acoperișul cu poală dublă deasupra pronaosului și naosului și cu o singură streașină deasupra altarului, turnul cu foișorul scos în afara profilului de bază și cu un coif prelungit în opt ape sunt doar câteva elemente care încadrează lăcașul de cult în tipologia bisericilor de lemn maramureșene. Pereții exteriori sunt decorați cu motivul frânghiei, în timp ce în interior se mai pot distinge doar fragmente din pictura care împodobește lăcașul. 
DN18 86, Sat-Șugatag 437208, Romania
Construită din lemn de stejar în jurul anului 1639, biserica de lemn „Cuvioasa Paraschiva” din Sârbi Susani dezvăluie prin forma acoperișului și trecerea spre partea sacră, unele dintre cele mai arhaice trăsături regăsite în arhitectura sacrală de lemn românească. Portalul de intrare care se crede că evocă un calendar bizantin, a supraviețuit timpului, oferind o valoare inestimabilă bisericii.  *Sursă foto: CJCPCT „Liviu Borlan” Maramureș, Rada Pavel
Sârbi, Romania
Biserica de lemn „Sfântul Nicolae” din Sârbi Josani a fost ridicată în jurul anului 1685 din lemn de stejar pe temelie de piatră cioplită. Lăcașul se înscrie în tipologia bisericilor maramureșene, având compartimentarea specifică. Interiorul bisericii mai păstrează câteva icoane pe lemn foarte vechi, două dintre acestea purtând amprenta zugravului peregrin de biserici, Radu Munteanu. *Sursă foto: CJCPCT „Liviu Borlan” Maramureș, Rada Pavel
Giulesti, Romania
Biserica de lemn „Sfântul Nicolae” din Săliștea de Sus, Nistorești, a fost construită din lemn de brad în anul 1680 și se află în prezent pe noua listă a monumentelor istorice. Acoperișul lăcașului are dublă poală, în timp ce absida altarului este dreptunghiulară. În interiorul bisericii, pictura murală este parțial conservată, unele dintre icoane putând fi încadrate în opera zugravului Alexandru Ponehalschi. *Sursă foto: CJCPCT „Liviu Borlan” Maramureș, Timur Chiș
Strada Ion Iuga 39, Săliștea de Sus 437295, Romania
Despre biserica de lemn cu „Sfântul Nicolae” se spune că a fost reconstruită în anul 1724, după ce a fost distrusă în invazia tătarilor din anul 1717. Aceasta se diferențiază de alte biserici de lemn maramureșene datorită dimensiunilor mari ale pridvorului, care este supraetajat și extins, dar și datorită poziționării turlei în mijlocul edificiului. Interiorul lăcașului nu mai păstrează decât o foarte mică parte din pictura inițială. *Sursă foto: CJCPCT „Liviu Borlan” Maramureș, Timur Chiș
Strada Băleni 47, Săliștea de Sus 437295, Romania
Biserica de lemn „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” din Rozavlea datează din anul 1717 și este construită din lemn de brad și grinzi de stejar, în stilul caracteristic zonei. Exceptând zona altarului, care este pictată pe pânză, întreaga pictură din interiorul bisericii a fost realizată pe lemn. Decorul pereților interiori este, în mare parte, de natură clasică, în puține fragmente regăsindu-se elemente baroce.
DJ186 396, Rozavlea 437255, Romania
Biserica de lemn cu „Nașterea Maicii Domnului” din Rona de Jos se presupune că a fost construită în perioada 1634 – 1644, fapt confirmat de vechiul clopot al bisericii, datat în anul 1637 și care a fost mutat la noua biserică de zid din sat. Edificiul mai este numit și „biserica cu ochi”, datorită pridvorului în care s-au tăiat deschizături de forma ochilor.  *Sursă foto: CJCPCT „Liviu Borlan” Maramureș, Timur Chiș
Rona de Jos, Romania
Biserica de lemn ucraineană „Înălțarea Domnului” din Poienile de sub Munte datează din jurul anilor 1788 - 1798. În arhitectura sa se îmbină două stiluri, cel maramureșean și cel cu influențe rutene, regăsit acoperişul în formă de clopot, dar și în șirul lat de streșini. Totodată, biserica mai surprinde prin poziționare, aceasta fiind situată pe un teren drept, în mijlocul unei curți deschise. *Sursă foto: CJCPCT „Liviu Borlan” Maramureș, Timur Chiș
Bisericii, Poienile de sub Munte, Romania