Biserica de lemn „Adormirea Maicii Domnului” din Călinești Susani

Ridicată în anul 1757 ca o construcție modestă, biserica de lemn „Adormirea Maicii Domnului” a fost mutată aproximativ 100 de ani mai târziu pe actualul amplasament. Aici, pe măsură ce populația satului a crescut, a fost necesară și extinderea lăcașului prin adăugarea pridvorului și a cafasului, construirea turnului, lărgirea naosului și refacerea altarului. Modificările suferite au transformat planul bisericii în unul atipic, acesta nemaiavând absida decroșată. 

La a inimii chemare, azi explorăm Baia Mare Nu-i chip să nu recunoaștem că Maramureșul rural este preferatul turiștilor, dar orice traseu ați urma prin frumosul nostru județ, e musai să aibă ca punct de pornire centrul urban Baia Mare, un oraș cu un trecut bogat și un viitor promițător. Nu întâmplător am amintit despre trecutul bogat al orașului atestat documentar încă din anul 1329, acesta dezvoltându-se ca centru aurifer în perioada secolelor XIV-XV. Două fragmente din zidul de apărare al cetăţii Baia Mare încă se pot observa astăzi în oraș. Unul dintre acestea se află în imediata proximitate a Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Maramureș, în timp ce alt fragment este vizibil pe Strada Podul Viilor, în apropierea râului Săsar. Sistemul de fortificaţii a fost construit pe vremea lui Matei Corvin și cuprindea patru porți și șapte turnuri, dintre care doar Bastionul Măcelarilor a supraviețuit timpului. Numele acestuia din urmă vine de la breasla măcelarilor, căreia i-a fost încredințat bastionul, însă mai este cunoscut și sub denumirea de Bastionul de Muniții, întrucât a servit ca loc de depozitare a muniției menită să apere cetatea. De acest bastion se leagă sfârșitul lui Pintea Viteazul care, în timpul răscoalei antihabsburgice, a fost împușcat lângă Poarta de Sud a orașului. În prezent, bastionul găzduiește expoziții și târguri etnografice și folclorice. Despre trecut ne mai vorbește fosta Piață Centrală a orașului, cunoscută astăzi sub denumirea de Centrul Istoric. Ca într-o mașină a timpului se simt cei care cad pradă aerului medieval al zonei, înconjurați de clădiri vechi de secole, cu statut de monument istoric. Casa Iancu de Hunedoara este o astfel de clădire care a purtat peste veacuri povestea ridicării sale. Acestea i se alătură și alte bijuterii arhitecturale precum Casa Degenfeld, frumoasa clădire a fostului Hotel Regele Ștefan, Casa Agricola, Casa Harácsek, Casa Lendvay, Casa Husovski – Petrescu sau Hanul Vulturul Negru.  Oricât de frumoase ar fi toate aceste clădiri, vedeta orașului rămâne tot Turnul Ștefan, situat în Piața Cetății. Datat în secolul al XIV-lea, Turnul Ştefan, simbol al orașului Baia Mare, a servit drept turn clopotniță pentru fosta biserică „Sfântul Rege Ștefan”. Construcția turnului din piatră masivă cu o înălțime de 50 de metri a fost dictată de Ioan de Hunedoara pentru a sărbători o victorie. Ceasul cu lună, montat în anul 1928, întregește aerul medieval al monumentului. Clopotul, vechi de aproximativ cinci secole și-a găsit loc în turn abia în anul 1925. Un număr de 165 de scări înguste fac accesul către foișorul din vârf, care dezvăluie o priveliște greu de egalat asupra orașului. Pe latura sudică a Pieței Cetății regăsim și Biserica Romano-Catolică „Sfânta Treime” a fostei mănăstiri iezuite, care a fost ridicată în stil baroc între anii 1717–1720 și a aparținut iezuiților până în anul 1773. Pe fațada acesteia se găsesc două nișe laterale, cu statuile sfinţilor iezuiţi Ignaţiu de Loyola şi Alois Gonzaga, dar și una centrală, unde se poate vedea statuia Sfântului Iosif cu pruncul Iisus în braţe. Picturile murale de pe bolți, realizate la începutul secolului XX, îi sunt atribuite pictorului Károly Kiss, în timp ce tabloul altarului principal, realizat în anul 1823, este opera pictorului László Kármán. Nu departe de acest loc găsim un alt monument istoric al orașului Baia Mare. Este vorba de biserica „Sfântul Anton de Padova” din Piața Păcii, care a fost ridicată în anul 1402 de către Ordinul Minoriților, fiind supusă unor ample lucrări de reabilitare în secolul al XIX-lea. Micul lăcaș de cult surprinde plin simplitate, având un interior decorat modest. Pictura altarului este opera pictorului Megyeri Mayer, din Budapesta. O altă emblemă a orașului Biserica Reformată de pe Strada Podul Viilor. Aceasta a fost construită în perioada 1792-1809, în stil neoclasic, turnul bisericii cu o înălțime de 50 de metri fiind ridicat în anul 1836. Lăcașul de cult cu turnul cu cupolă roșie a devenit, alături de Turnul Ștefan, simbol al orașului Baia Mare. Interiorul bisericii adăpostește o frumoasă tribună preoțească realizată în anul 1786, o masă a altarului realizată în 1873, dar și o orgă construită în anul 1828 și recondiționată în 1891. Păstrând registrul spiritual, ne îndreptăm atenția spre Biserica Evanghelică. Deși în anul 1547 s-a consemnat convertirea întregului oraș Baia Mare la religia reformată, actuala Biserică Evanghelică a fost ridicată abia în anul 1912, după ce prima biserică, construită în anul 1693, a fost demolată, iar cea de-a doua, construită în anul 1805, a fost înlocuită. Actuala biserică descrie stilul Art Nouveau și încă adăpostește băncile, orga si altarul vechii biserici. Pictura altarului poartă semnătura pictorului Iványi Grünwald Béla, fiind realizată în anul 1903. Printre sfintele lăcasuri se mai remarcă Catedrala „Adormirea Maicii Domnului” și impozanta Catedrală Ortodoxă Episcopală „Sfânta Treime", care astăzi măsoară 85 de metri lungime, 50 de metri lăţime şi 85 de metri înălţime. Municipiul Baia Mare se laudă și cu o generoasă ofertă culturală. Muzeul Județean de Etnografie și Artă Populară Maramureș, Muzeul Județean de Mineralogie „Victor Gorduza” Baia Mare, Muzeul de Științe Astronomice Baia Mare, Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș și Muzeul Județean de Artă <<Centrul Artistic Baia Mare>> sunt câteva dintre instituțiile de cultură care își întâmpină vizitatorii cu un fond muzeistic inedit. Un alt loc reprezentativ pentru viața culturală a orașului Baia Mare este Colonia Pictorilor. Aceasta a constituit vreme de peste un secol punctul de întâlnire al artiștilor din țară și străinătate, care și-au definit și rafinat stilul în cadrul Școlii Băimărene de Pictură. Ansamblul Colonia Pictorilor a fost inclus pe Lista monumentelor istorice în anul 2010, fiind supus unui proiect de reabilitare care s-a finalizat în anul 2017. Complexul expozițional dezvăluie identitatea breslei artistice băimărene, într-un spațiu care îmbină trecutul cu prezentul, fiind o expresie a continuității acestuia. Iubitorii de artă mai pot admira în oraș și trei complexe statuare, respectiv Monumentul Ostașului Român, Sfatul Bătrânilor și Statuia Minerului. Nici pasionații de teatru nu se vor plictisi în Baia Mare, aceștia putând opta pentru spectacolele celor două instituții de profil din oraș, respectiv Teatrul Municipal sau Teatrul de Păpuși. Și când credeați că am terminat periplul prin patrimoniul turistic al Băii Mari, vă spunem că am păstrat pentru final câteva recomandări și pentru cei care vor să se bucure de natură. Pe teritoriul administrativ al orașului veți găsi Rezervația naturală „Arboretul de Castan Comestibil Baia Mare”, Rezervația Coloanele de la Limpedea și Lacul Firiza, trei atracții pe sufletul celor care preferă să-și petreacă timpul în aer liber. De-am rămâne sobri pân’ la capăt, ați zice că nu suntem moroșeni adevărați, așa că vă dăm cuvântul că în urbea noastră veți găsi și distracție cât încape, viața de noapte fiind la fel de efervescentă în orașul așezat la poalele Munților Gutâi. De grăit am cam gătat/ Dăm liber la vizitat!

Pentru a marca un important moment din trecutul așezării, aici a fost ridicat un obelisc, cu o înălțime de 7.2 metri, ce poartă inscripția "Anno 1717 usque hic fuerunt tartari.", adică "În anul 1717, până aici au ajuns tătarii." Monumentul aflat în cartierul Erștiol evocă vitejia cu care localnicii, cu ajutorul țăranilor din Șurdești, au reușit să împiedice înaintarea tătarilor și astfel, devastarea zonei. Cunoscut și sub denumirea de Piatra Tătarilor sau Piatra Scrisă, monumentul istoric a dat naștere unei legende privind victoria pe care o reiterează. Din bătrâni se spune că pentru înfrângerea tătarilor, căvnicarii au apelat la o metodă inedită, s-au costumat în brondoși, cu măști și hamuri cu clopote și au speriat astfel caii inamicilor, făcându-le imposibilă înaintarea. În amintirea momentului victorios, căvnicarii păstrează și astăzi obiceiul de a se costuma în brondoși, în preajma Crăciunului.

Lăcașul ridicat în Cuhea la început de secol XVI, a fost strămutat în Văleni la finalul secolului următor, fiind demolat în anul 1947. O serie de icoane pictate pe lemn, recuperate din biserică, se găsesc astăzi în patrimoniul Muzeului Maramureșului din Sighetu Marmației. În urma demolării, lemnul bisericii a ajuns în trei destinații Văleni, Cornești și Călinești. Construcția ridicată din lemnul ajuns în Călinești a fost amplasată în curtea parohială, în anul 2005. Totodată, din vechiul lăcaș s-au salvat ușile împărătești, Sfânta Masă, Sfântul Chivot și o serie de prapori.

Vestitele vâltori de pe Valea Chiuzbăii au fost construite pentru curățarea țesăturilor din lână, acestea fiind folosite în trecut și de către minerii din localitate, care obișnuiau să își spele hainele în vâltoare, la ieșirea din mină. Chiar și astăzi, localnicii și nu numai, obișnuiesc să se folosească de vâltori, în special în preajma sărbătorilor, când își curăță covoarele, cergile și gubele în mașinile de spălat tradiționale, construite din lemn de stejar și acționate de forța apei.

Vechea vâltoare din Călinești poate fi văzută la ieșire din localitate, înspre Sârbi și constituie o emblemă a civilizației lemnului din această zonă. Instalația arhaică, construită din lemn și acționată prin forța apei, mai este folosită și astăzi de către unii dintre localnici. Fie că unele textile sunt prea mari pentru a fi spălate în mașinile de spălat moderne, fie că își doresc să continue tradiția spălării ecologice, oamenii locului reușesc să păstreze viu obiceiul secular al vâltorilor de pe Valea Cosăului.

Zile pline, din zori și până la apus - vedem Vișeu de Sus Explorarea stațiunilor turistice de interes local din Maramureș continuă cu Vișeu de Sus, un oraș în care confluența Văii Vaserului cu cea a Vișeului a avut grijă să țeasă o poveste bogată din punct de vedere natural, istoric, etnografic și cultural.    Abundența patrimoniului natural pe care îl puteți descoperi aici a fost sintetizată extrem de cuprinzător în vechea denumire a orașului, și anume „Între Râuri”. Dacă la pădurile întinse, brăzdate de văi cu cursuri de apă care acompaniază vizual, dar și sonor peisajul de poveste, adăugăm faptul că orașul Vișeu de Sus este al doilea din țară ca suprafață, vă puteți face o idee despre măreția acestui loc. Ținem morțiș să menționăm și faptul că este unul dintre orașele pe ale căror teritorii administrative se întinde Parcul Natural Munții Maramureșului, unul dintre cele mai reprezentative obiective din zestrea naturală a județului. Și pentru că întreg Maramureșul este un izvor de legende, nu se putea ca Vișeu de Sus să nu aibă o poveste a sa, purtată prin timp cu aceeași grijă cu care maramureșenii păzesc tot ce-i leagă de trecut, istorie și rădăcini. Se spune că orașul a fost întemeiat de un tăietor de lemne care, pe locul în care fiul său și-a găsit sfârșitul, ar fi ridicat o biserică. Ca un sâmbure roditor, lăcașul de cult a născut în jurul său o comunitate tot mai mare, oamenii ajungând să facă un legământ spiritual cu locurile ce le-au devenit casă. Conform legendei locale, așa ar fi apărut oaza verde, scăldată-n pace, pe care astăzi o numim Vișeu de Sus.   Suntem convinși că dacă deja această destinație se regăsește între planurile voastre de călătorie, principala vinovată de acest aspect este Mocănița de pe Vaser, unul dintre magneții turistici ai județului. Trebuie să fim de acord că orice vizită în ținutul Maramureșului e musai să aibă ca punct de popas și mocănița care pufăie și șerpuiește agale pe Valea Vaserului. Calea ferată forestieră pe ecartament îngust se întinde pe o distanță de 46,3 de km și atrage anual mii de turiști curioși să experimenteze o călătorie așa cum se făcea acum aproape 100 de ani, când bătrâna locomotiva a fost construită. Mocănița este recunoscută ca ultima cale ferată forestieră care funcționează cu abur și încă servește și astăzi scopului inițial, și anume, transportul lemnelor.   Știm că este greu ca ceva să concureze experiența călătoriei cu Mocănița, dar vă sfătuim să nu rezumați la atât vizitarea acestei zone, întrucât aceasta adăpostește și alte comori turistice. Zice-se că sufletul este oglinda omului, iar sufletul oamenilor de aici poate fi descris cel mai frumos de lăcașurile de cult pe care le-au plămădit, ca o manifestare a recunoștinței pure față de binecuvântarea de a fi părtași la fiecare nou răsărit peste ținuturile ce-i adăpostesc. Biserica ortodoxă „Bunavestire” și biserica romano-catolică „Sfânta Ana” sunt două dintre perlele tradiției bisericești din această zonă, construcțiile deosebit de frumoase fiind incluse pe lista monumentelor istorice. La acestea se mai adaugă alte opt sfinte lăcașuri, dar și o mănăstire care poartă hramul „Nașterea Maicii Domnului”. Numărul mare al locurilor de închinăciune nu e deloc surprinzător dacă ținem cont de faptul că maramureșenii își găsesc refugiul în Divinitate, atât în vremurile bune, cât și în cele de necaz. Lista capodoperelor arhitecturale nu cuprinde, însă, doar biserici, la acestea adăugându-se și „Casa Pop Simion”, care astăzi găzduiește sediul Primăriei şi al Consiliului Local al Oraşului Vişeu de Sus, dar și clădirea liceului Tehnologic Nr. 1.   Ca embleme ale moștenirii culturale a zonei amintim Muzeul de Istorie și Etnografie Vișeu de Sus, Muzeul evreiesc „Casa Elefant" și Centrul Documentar-Expoziţional al Nobilimii Maramureşene. Expoziția permanentă a Muzeului de Istorie și Etnografie aduce în atenția publicului aproximativ 800 de exponate dintre cele peste 1100 deținute în fondul muzeistic. În colecția istorică veți putea admira obiecte, ilustrații, documente și piese arheologice care refac parcursul istoriei locale, în timp ce în cea etnografică se regăsesc poze, unelte de lucru și obiecte casnice, elemente ale portului popular, precum și exponate care amintesc de viața culturală și religioasă a oamenilor din această regiune. Muzeul evreiesc „Casa Elefant" este adăpostit de ultima casă evreiască tradițională din lemn din zonă care a supraviețuit timpului și care adăpostește o bibliotecă-cafenea, dar și obiecte interesante ce au aparținut comunității evreiești. Importanța acestei comunități este reflectată și prin impresionantul cimitir evreiesc din Vișeu de Sus, unde mai pot fi văzute zeci de monumente funerare specifice. Nu în ultimul rând, trebuie să treceți pragul Centrului Documentar-Expoziţional al Nobilimii Maramureşene, care propune o incursiune inedită în lumea unor personalități care au făcut cinste acestei regiuni. Biblioteca centrului adăpostește hărți istorice, Diplome Regale, arbori genealogici, dar și alte documente de epocă, toate grăitoare pentru trecutul județului Maramureș.   Trebuie să ne oprim aici pentru că se spune că nu-i vorbă multă fără minciună, iar noi am fost învățați din fragedă pruncie să „grăim drept”. Vom încheia spunându-vă că orașul Vișeu de Sus este ideal pentru drumeții și conectarea cu natura, dar și pentru experiențe fascinante cu iz de istorie și garnisite din plin cu cultură, fiind înconjurat de o aură care îmbie la explorare și strălucind diferit, dar extrem de frumos, în fiecare sezon. Și pentru că ne sunteți dragi, vă mai dăm un pont: în luna iunie înflorește rododendronul în Munții Maramureșului, un spectacol cromatic MI-NU-NAT, pe care trebuie să-l vedeți cu ochii voștri! V-am păstrat bilete în primul rând!

În vacanță știm că vrei și te-așteptăm la Moisei! Vă facem o propunere de nerefuzat și vă invităm să vizitați stațiunea turistică de interes local Moisei, o bucată de pământ pe care timpul a îmbrăcat-o în istorie, natura în veșminte alese, iar oamenii în dragostea lor inepuizabilă pentru glia străbună. Haideți să ne descătușăm sufletele și mințile în fața prețiosului tezaur turistic al județului Maramureș.   În funcție de ruta aleasă, drumul până la Moisei poate să presupună străbaterea județului, însă vă putem promite că efortul vă va fi răsplătit. Pe teritoriul administrativ al comunei Moisei veți găsi două embleme ale cadrului natural al Maramureșului: Parcul Naţional Munţii Rodnei şi Parcul Natural Munţii Maramureşului. Acestea abundă în arii protejate ce adăpostesc specii rare de floră și faună, peisaje pitorești și un dram din spiritul comunităților cărora le stau de strajă piscurile lor înalte. Pentru aceia dintre voi care sunt dornici să exploreze bogăția naturală a acestor munți, există numeroase trasee marcate care vă permit descoperirea, la pas sau chiar călare, a unor zone și obiective spectaculoase. Pe lângă drumeții, cele două parcuri naturale oferă opțiuni de mountain-biking, parapantism sau speoturism, completând astfel portofoliul activităților specifice turismului montan, care se pot practica aici. Și acum gândiți-vă că după o drumeție, vă puteți relaxa la un picnic, într-un punct de popas amenajat în imediata apropiere a unei impresionante cascade. De sunetul apei care se prăvălește neastâmpărată la vale și de întreg peisajul desprins din basmele cu zâne și Feți-Frumoși vă puteți bucura la cascada Măgura, un obiectiv turistic descoperit relativ recent și care a fost amenajat cu pavilioane și băncuțe construite din lemn, care nu doar că nu au stârpit din frumusețea naturală a locului, ci chiar au potențat atractivitatea acestuia.   Tradiția bisericească a acestor locuri se resimte și ea puternic pe teritoriul comunei, aici existând o mănăstire veche de secole. Ansamblul mănăstirii cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” adăpostește o biserică de mici dimensiuni, construită din lemn de molid în anul 1672, dar și o biserică de zid mai nouă, ridicată în anul 1911. În jurul mănăstirii s-a coagulat, în secolul al XVII-lea, o școală de iconari extrem de renumită, a cărei istorie este dusă mai departe prin organizarea unor tabere anuale de pictură, în cadrul cărora copiii pot deprinde secretele artei sacre. Pe lângă acest loc sfânt, moiseienii au mai ridicat alte patru lăcașuri de cult care vorbesc, fiecare, despre legătura eternă a oamenilor cu Divinitatea.   Dacă ajungeți la Moisei, trebuie să includeți pe itinerarul vostru și Ansamblul Memorial al Martirilor de la Moisei, a cărui vizitare constituie o experiență extrem de contrastantă pentru că poate, în același timp, să zdruncine și să vindece sufletele vizitatorilor. Ansamblul a fost realizat în amintirea celor 29 de români care, în anul 1944 și-au pierdut viețile în două case de lemn de la periferia Moiseiului, sub ploaia de gloanțe a trupelor maghiare. Casa memorială adăpostește obiecte și fotografii care au aparținut victimelor. Deasupra gropii comune în care își dorm somnul de veci martirii a fost înălțat un ansamblu memorial, realizat de către sculptorul Vida Géza. Monumentul cuprinde două chipuri omenești și zece măști tradiționale din piatră, cu o simbolistică legată de sacrificiu, izbăvire și de nedreptățile petrecute în vremea războiului. Deși rememorarea acestui episod fatidic din istoria Moiseiului poate să atârne greu peste inimile vizitatorilor, păstrarea vie a amintirii martirilor este un gest mic și firesc pe care, cei care ajung aici, îl pot manifesta față de sacrificiul lor.   Nu în ultimul rând, trebuie să vă spunem că Moiseiul câștigă puncte la capitolul localizare, aflându-se la o aruncătură de băț față de Mocănița de pe Valea Vaserului și de stațiunea Borșa, astfel că puteți plusa în momentul în care stabiliți numărul de zile pe care le alocați descoperirii acestei zone. Întregul areal este presărat cu structuri de cazare, una mai primitoare ca alta, care vor desăvârși sejurul vostru. Despre preparatele delicioase pe care le puteți degusta aici nu vom spune foarte multe pentru că se subînțelege că, odată ajunși în Maramureș, în țara în care oamenii au ospitalitatea în sânge, fiecare masă este transformată într-un festin culinar. Cum cu vorb-am terminat, dăm liber la vizitat!

Una dintre destinațiile favorite ale județului Maramureș, stațiunea Mogoșa oferă numeroase posibilități de agrement, specifice atât sezonului cald, cât și celui rece. Pe timpul iernii, stațiunea Mogoșa își întâmpină turiștii cu pârtiile sale de schi, în timp ce vara, Lacul Bodi, situat la poalele Vârfului Mogoșa, oferă condiții ideale pentru înot și recreere.