Biserica de lemn „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” din Arduzel

Unele surse spun despre Biserica de lemn „Sfântul Nicolae” din Bogdan Vodă că a fost construită în anul 1718, pe locul vechii biserici arse de tătari, în timp ce altele menționează anul 1754. Aceasta se remarcă prin poziționare, fiind situată în mijlocul satului, în cimitir, și nu pe coline, așa cum sunt poziționate majoritatea bisericilor maramureșene. O altă caracteristică esențială a monumentului istoric este simplitatea, singurul element de decorațiune a pereților exteriori fiind frânghia răsucită sculptată, care înconjoară întregul lăcaș. *Sursă foto: CJCPCT „Liviu Borlan” Maramureș, Timur Chiș

Ridicată în anul 1757 ca o construcție modestă, biserica de lemn „Adormirea Maicii Domnului” a fost mutată aproximativ 100 de ani mai târziu pe actualul amplasament. Aici, pe măsură ce populația satului a crescut, a fost necesară și extinderea lăcașului prin adăugarea pridvorului și a cafasului, construirea turnului, lărgirea naosului și refacerea altarului. Modificările suferite au transformat planul bisericii în unul atipic, acesta nemaiavând absida decroșată. 

Lăcașul ridicat în Cuhea la început de secol XVI, a fost strămutat în Văleni la finalul secolului următor, fiind demolat în anul 1947. O serie de icoane pictate pe lemn, recuperate din biserică, se găsesc astăzi în patrimoniul Muzeului Maramureșului din Sighetu Marmației. În urma demolării, lemnul bisericii a ajuns în trei destinații Văleni, Cornești și Călinești. Construcția ridicată din lemnul ajuns în Călinești a fost amplasată în curtea parohială, în anul 2005. Totodată, din vechiul lăcaș s-au salvat ușile împărătești, Sfânta Masă, Sfântul Chivot și o serie de prapori.

Ridicată în anul 1820, biserica de lemn cu hramul "Sfinţii Arhangheli" din Săpâia face parte din categoria lăcașelor de cult mici, având pridvor, pronaos, naos și absidă decroșată. Pereții sunt constituiți din bârne din stejar masiv, în timp ce șarpanta este acoperită cu șindrilă rotundă, prevăzută cu un turn-clopotniță zvelt. Din pictura interioară numai câteva fragmente au supraviețuit timpului, la nivel cromatic distingându-se nuanțe de roșu, negru și galben.

Construită în secolul al XVIII-lea, biserica de lemn din Remetea Chioarului a avut inițial „Sfântul Nicolae”. La nivel arhitectural, biserica are planul dreptunghiular, absida altarului decroșată, pentagonală  și acoperișul cu două corpuri. Turnul are planul pătrat, o treaptă la mijloc și balcon în consolă. Pereții interiori mai poartă urme ale picturii inițiale, distingându-se motive vegetale.

Ridicată în anul 1720 pe un deal din partea de vest a satului, Biserica de lemn „Sfinții Arhangheli Mihail şi Gavril” din Culcea este constituită din pridvor, pronaos, naos și altar poligonal. Acoperișul este șindreluit, iar turnul cu turla conică este amplasat deasupra pronaosului. Din păcate pictura interioară se află într-o stare de degradare avansată, motiv pentru care nu poate fi restaurată.

Biserica de lemn „Sfântul Nicolae" din Cornești datează din anul 1615, însă cercetările dendrocronologice au relevat că altarul ar fi fost construit un secol mai târziu. Aceasta se înscrie în specificitatea bisericilor maramureșene, în primul rând prin cele două poale ale acoperișului. Interiorul este decorat cu picturi realizate pe pânză, lipite pe pereții din lemn.

Biserica de lemn „Sfântul Nicolae” datează din secolul al XVIII-lea. Monografia Protopopiatului Lăpuș consemnează faptul că biserica a fost dăruită credincioșilor din Boiereni de către cei din Suciu de Jos, în anul 1882. Lăcașul din lemn de stejar este modest ca proporții, fiind acoperit cu draniță, iar turnul cu tablă zincată. În interior, pictura inițială s-a conservat la nivelul bolţii, în naos şi altar.

Biserica de lemn "Sfântul Ilie" din Posta datează din anul 1675 și se înscrie în tipologia bisericilor maramureșene prin proporțiile sale armonioase. Patru stâlpi din stejar susțin pridvorul, în timp ce acoperișul scoate în evidență turla, care are o înălțime de 30 de metri. Crucile de pe turle sunt ornate și cu simbolul semilunii, care evoca influența turcească. În interior, pe boltă, se mai disting câteva scene din pictura realizată în anul 1781. De o frumusețe aparte sunt și ușile și împărătești, pe care se regăsesc motive florale.