Locații

Absida din Şişeşti, care a fost cândva altarul bisericii cu hramul „Sfinții Petru și Pavel”, a fost construită din lemn de stejar în anul 1675. Baza construcției este înconjurată de o torsadă în relief, în timp ce din mijlocul pereților pornesc console largi. Deasupra torsadei se remarcă mai multe cruci din lemn. Pereții interiori mai păstrează câteva urme ale picturii inițiale. *Sursă foto: CJCPCT „Liviu Borlan” Maramureș, Florin Pop

Bastionul Măcelarilor este unul dintre cele șapte ridicate cu aproximativ jumătate de mileniu în urmă, ca parte a sistemului de fortificații care avea scop de apărare a orașului medieval Baia Mare. Fiecare astfel de bastion a fost încredințat unei bresle, iar pentru că breasla măcelarilor era cea mai numeroasă și pentru că acest bastion străjuia una dintre cele mai importante porți de intrare în cetate, respectiv cea de sud, a primit numele de Bastionul Măcelarilor. Acest turn mai este cunoscut și sub denumirea de Bastionul de Muniții, întrucât pentru o perioadă, una dintre încăperile sale a servit ca loc de depozitare a muniției menită să apere cetatea în fața unor presupuse atacuri. De Bastionul Măcelarilor se leagă și sfârșitul legendarului haiduc Pintea Viteazul care, în timpul răscoalei antihabsburgice din anul 1703, a fost împușcat tocmai lângă Poarta de Sud a orașului. În decursul vremii, turnul a trecut prin mai multe procese de restaurare, fiind refăcut în perioada 2009-2011, în cadrul unui amplu proiect. În prezent, bastionul figurează pe lista monumentelor istorice de valoare națională și găzduiește expoziții și târguri cu teme etnografice și folclorice, reușind să poarte vizitatorii în trecutul zbuciumat al vechiului oraș medieval.

Biserica ortodoxă cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” a fost construită în stil baroc în anul 1793, datare care conferă monumentului istoric statutul de cel mai vechi lăcaș de cult din orașul Baia Sprie. Nava spațioasă, altarul semicircular și turnul clopotniță cu cioiful în formă de bulb sunt câteva dintre elementele cu care se remarcă frumoasa biserică. Interiorul sfântului lăcaș surprinde prin pictura bolții, care se mai distinge parțial, iconostasul bogat ornamentat și picturile de pe stâlpii ușilor împărătești. *Sursă foto: CJCPCT „Liviu Borlan” Maramureș

Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Copalnic a fost ridicată în anul 1735, având fundația și zidăria din piatră și suprastructura de lemn. Lăcașul de dimensiuni medii este prevăzut cu compartimentarea specifică, respectiv pronaos, naos și altar. De-a lungul vremii, biserica a trecut prin mai multe etape de restaurare, cea mai recentă având loc în perioada 2011 – 2012. *Sursă foto: CJCPCT „Liviu Borlan” Maramureș

Biserica „Cuvioasa Paraschiva” din Cetățele a fost ridicată în anul 1794, fiind construită din piatră, cu șarpantă de lemn și învelitoare din eternit. Deși a trecut prin numeroase reparații, lăcașul și-a păstrat compartimentarea cu pridvor, pronaos, naos și altar. Biserica adăpostește icoane extrem de valoroase realizate în anii 1754 și 1785, una dintre ele fiindu-i atribuită renumitului pictor Ștefan Zugravul. *Sursă foto: CJCPCT „Liviu Borlan” Maramureș

Ridicată în anul 1757 ca o construcție modestă, biserica de lemn „Adormirea Maicii Domnului” a fost mutată aproximativ 100 de ani mai târziu pe actualul amplasament. Aici, pe măsură ce populația satului a crescut, a fost necesară și extinderea lăcașului prin adăugarea pridvorului și a cafasului, construirea turnului, lărgirea naosului și refacerea altarului. Modificările suferite au transformat planul bisericii în unul atipic, acesta nemaiavând absida decroșată. 

Potrivit unei legende locale, biserica de lemn cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” din Săcălășeni datează din 1442, fiind reconstruită în secolul al XVII-lea. Studiile dendrocronologice au relevat însă că aceasta a fost ridicată pe actualul amplasament între anii 1723 – 1725. Edificiul surprinde prin proporțiile impresionante, dar și prin grosimea bârnelor și turnul-clopotniță foarte înalt. În interior se pot distinge picturi murale realizate în 1865, aflate însă într-o stare avansată de degradare. Sursă foto: CJCPCT „Liviu Borlan” Maramureș, Florin Pop

Biserica de lemn „Cuvioasa Paraschiva” din Stejera a fost ridicată în anul 1700 și este un lăcaș de mici dimensiuni, având o turlă de 13 metri și un pridvor cu arcadă frontală, care se mai sprijină pe trei dintre cei patru stâlpi inițiali. În interior, pereții sunt decorați cu picturi realizate în anul 1843, care au fost reconstituite în anul 1848, astăzi putând fi admirate doar câteva scene din compoziția de atunci. *Sursă foto: CJCPCT „Liviu Borlan” Maramureș

Dintr-un muzeu care redă viața satului maramureșean, nu putea lipsi simbolul credinței strămoșești. Așadar, vizitatorii se pot reculege într-o biserică de lemn, ridicată în anul 1630 și adusă aici din satul Chechiș, în 1939. Fiind o biserică "în cult", aici se săvârșesc slujbe religioase în fiecare duminică și în zilele de sărbătoare. Biserica poartă hramul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe Purtător de Biruință și adăpostește icoane pe lemn din secolul 18, precum și icoane pe sticlă din secolul 19. Odată cu prăznuirea acestui sfânt, Muzeul Satului Baia Mare își deschide porțile pentru vizitatori. Această biserică a fost inclusă de către Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale "Liviu Borlan" Maramureș în proiectul său Biserici din Țara Chioarului.TururiVirtuale. Troița de lângă biserică a fost sfințită în 2019 și este decorată cu motive tradiționale specifice Maramureșului: funia, copacul vieții, simboluri astrale.

Biserica din Dealul Corbului a fost datată în anul 1801, fiind strămutată pe actualul amplasament un secol mai târziu. În cadrul lucrărilor de consolidare desfășurate în anul 1987, pereții exteriori ai lăcașului au fost tencuiți, iar acoperișul din șindrilă înlocuit cu unul din tablă zincată. În interior, lăcașul a fost împodobit cu picturi realizate în perioada anilor 1901-1902. Sursă foto: CJCPCT „Liviu Borlan” Maramureș

Biserica de lemn „Nașterea Maicii Domnului” din Lăschia a fost ridicată în anul 1861 respectând specificul bisericilor construite din lemn pe temelie de piatră, cu un turn înalt, măsurând 32 de metri de la bază. Pereții interiori au fost decorați de către zugravul Paul Weisz din Baia Mare în anul 1870, în timp ce autorul picturii de pe catapeteasmă a rămas necunoscut. *Sursă foto: CJCPCT „Liviu Borlan” Maramureș

Ridicată în secolul al XIX-lea, biserica de lemn "Naşterea Preacuratei" a trecut prin mai multe procese de restaurare, fiind șindrilită și renovată în exterior în anul 2001. Turnul edificiului are numai 12 metri înălțime, fiind prevăzut cu un foișor înfundat, deasupra căruia se înalță un coif piramidal care are amplasată în vârf o cruce. Pictura interioară a fost realizată în anul 1862 de către pictorul Paul Weisz din Baia Mare, fiind conservată în condiții bune.

Biserica de lemn „Sfânta Ana” din Coruia datează din anul 1794 și surprinde prin proporții, prin turnul înalt, dar și prin ornamentele sculptate care complimentează întreaga arhitectură. Lăcașul este singurul din această zonă care are turnul încadrat de alte patru turnulețe amplasate la baza coifului. Pereții sunt ornați la exteriori cu brâul în funie răsucită, în timp ce la interior, pictura realizată în anul 1807 a fost înlocuită cu alta, realizată în anul 1928. *Sursă foto: CJCPCT „Liviu Borlan” Maramureș, Florin Pop

Drumul dinspre Baia Mare spre Sighetu Marmaţiei traversează Munţii Gutâiului, trecând prin comuna Deseşti. Pe aceste meleaguri, nu departe de izvoarele râului Mara, se păstrează una dintre cele mai importante biserici ale Maramureşului. Zidită în anul 1717 – după alte surse, în anul 1770, pe locul alteia mai vechi, lăcaşul de cult a primit hramul Cuvioasei Paraschiva şi a fost pictată, în jurul anului 1780, de Radu Munteanu şi Alexandru Ponehalschi. Arhitectura edificiului se înscrie în linia tradiţională a bisericilor maramureşene, armonia proporţiilor întărind impresia de simplitate şi eleganţă, atât de specifice acestor monumente. Bârnele superioare ce susţin şarpanta sunt sculptate în formă de scară, conferind ansamblului o siluetă deosebită. Planul lăcaşului de cult cuprinde un corp principal rectangular – care, la exterior, se aseamănă cu planul unei biserici de tip sală – ce este format din pronaos şi naos, urmat de altarul decroşat. Naosul are bolta semicilindrică şi streaşina dublă. Peste pronaosul tăvănit se înalţă turnul-clopotniţă cu coif ascuţit, întregul ansamblu arhitectonic fiind sprijinit pe un soclu de piatră. În interiorul edificiului se pătrunde printr-un portal încrustat cu motive decorative geometrice şi vegetale, dar şi cu elementul funiei răsucite, simbol al unităţii creştinilor. Pictura, excepţional păstrată, a beneficiat de o restaurare completă, ce conferă monumentului înfăţişarea originală. Temele iconografice ale Deseştiului sunt comune tuturor bisericilor cu pictură postbizantină, însă aici pot fi urmărite mult mai uşor. Pronaosul dezvoltă tema Judecăţii de Apoi, aici – dar şi la Poienile Izei – putând fi identificate foarte uşor valenţele moralizatore ale acestei teme. Dacă în arta de tradiţie bizantină din secolele anterioare, principalii oameni pictaţi în iad sunt ereticii şi împăraţii persecutori, aici putem uşor observa felul cum valenţele teologice ale scenei se diminuează, păcatele trupeşti prevalând celor ce ţin de credinţă. Astfel, cel ce fură pământ nerespectând hotarul, cel ce fură profitând de meseria sa de morar sau de neguţător, sau cel ce distruge familiile, devin personaje principale în scene ce ne prezintă un iad plin de instrumente de tortură folosite în evul mediu. Valoarea monumentului constă în realizarea sa tehnică, în ştiinţa perfectă a execuţiei şi a asamblării elementelor din lemn. Armonia arhitecturală şi integrarea perfectă a elementelor decorative din lemn cu cele iconografice au generat un ansamblu de o simplitate şi de o eleganţă remarcabile.

Biserica de lemn "Sfântul Ilie" din Posta datează din anul 1675 și se înscrie în tipologia bisericilor maramureșene prin proporțiile sale armonioase. Patru stâlpi din stejar susțin pridvorul, în timp ce acoperișul scoate în evidență turla, care are o înălțime de 30 de metri. Crucile de pe turle sunt ornate și cu simbolul semilunii, care evoca influența turcească. În interior, pe boltă, se mai disting câteva scene din pictura realizată în anul 1781. De o frumusețe aparte sunt și ușile și împărătești, pe care se regăsesc motive florale.

Biserica de lemn „Sfântul Nicolae” din Frâncenii Boiului a fost construită în anul 1752, acoperișul inițial îmbrăcat cu șiță dublă în coadă de rândunică fiind refăcut complet în anul 1830. Pereții exteriori sunt decorați cu o torsadă în relief, care se întâlnește cu decorația de pe șiruri de caneluri, dinți de lup, semialveole și rozete. Pictura din interior este degradată în totalitate, urme ale acesteia mai regăsindu-se doar în altar. *Sursă foto: CJCPCT „Liviu Borlan” Maramureș

Biserica de lemn „Sfântul Nicolae” din Valea Chioarului datează din secolul al XVIII-lea, fiind inițial ridicată în localitatea Recea. De acolo, biserica a fost mutată și reconstruită în Valea Chioarului, prilej cu care a suferit unele modificări prin tencuirea pereților și adăugarea unui pridvor de cărămidă. Edificiul se înscrie în stilul baroc, având  turnul zvelt cu foișor înfundat și un coif etajat cu bulb la bază. Iconostasul original s-a păstrat aproape în întregime, având lipsă medalioanele de pe partea dreaptă. *Sursă foto: CJCPCT „Liviu Borlan” Maramureș

Ridicată în anul 1820, biserica de lemn cu hramul "Sfinţii Arhangheli" din Săpâia face parte din categoria lăcașelor de cult mici, având pridvor, pronaos, naos și absidă decroșată. Pereții sunt constituiți din bârne din stejar masiv, în timp ce șarpanta este acoperită cu șindrilă rotundă, prevăzută cu un turn-clopotniță zvelt. Din pictura interioară numai câteva fragmente au supraviețuit timpului, la nivel cromatic distingându-se nuanțe de roșu, negru și galben.

La poalele munţilor Gutâi, la intersecţia drumurilor care leagă oraşele Baia Sprie de Cavnic, se deschide o frumoasă zonă colinară, înconjurată de munţi. Aici, splendoarea armoniilor naturii e egalată doar de monumentala biserică de lemn ce se înalţă în această depresiune. Ridicat deasupra spaţiului şi timpului, turnul de 54 de metri al bisericii din Şurdeşti dă senzaţia păcii depline între oameni şi natură. Biserica a fost construită spre mijlocul secolului al XVIII-lea de meşterul Macarie, al cărui nume se păstrează într-o inscripţie vizibilă şi azi în cerdacul suprapus al pridvorului. Iniţial, lăcaşul de cult a avut trei camere: pronaos, naos şi altar. În secolul al XIX-lea s-a adăugat un spectaculos pridvor cu două rânduri de arcade (la parter şi la etaj), obţinându-se astfel un armonios decor decorativ pentru partea de vest a edificiului. Un brâu sculptat în formă de funie înconjoară monumentul, iar intrarea în pronaos se face printr-un portal decorat cu acelaşi motiv al funiei, dar şi cu simboluri solare. În naos se întâlneşte încă un inedit element arhitectonic: este vorba despre două coloane sculptate în piatră, ce susţin balconul pentru cor. Monumentalitatea edificiului este subliniată de modul în care este construită turla. Pentru a obţine uimitoarea înălţime, meşterii lemnari au ridicat o construcţie cu o bază foarte generoasă, ce se sprijină pe pereţii din lemn ai bisericii. Programul iconografic al bisericii greco-catolice din Şurdeşti este asemănător, stilistic şi tematic, cu cel al bisericii ortodoxe din Plopiş. Altarul a fost pictat tot de zugravul Ştefan, care tratează aici mod inedit tema sfatului celor douăzeci şi patru de bătrâni din Apocalipsă. Naosul, se pare, a fost pictat de un anume Stan. Stilul rămâne tot baroc, iar tematica semicilindrului completează istoria sfârşitului lumii din viziunea Sfântului Ioan Evanghelistul, surprinsă atât de bine la Plopiş. Pe lângă temele comune, aici vom întâlni tema „Scării lui Iacov”; rezemată de norul ce înconjoară icoana Treimii, scara permite îngerilor să urce şi să coboare, mediind astfel între Dumnezeu şi oameni. Bisericile surori de la Plopiş şi Şurdeşti demonstrează peste timp că diferenţa confesională, apărută la începutul secolului al XVIII-lea în Maramureş, nu a schimbat felul de a fi al locuitorilor şi n-a adus modificări radicale în arhitectura lăcaşelor de cult sau în iconografia lor.

Conform tradiției, biserica de lemn „Sfinții Arhangheli” din Vălenii Şomcutei a fost construită în anul 1741. Aceasta respectă tipologia bisericilor de lemn maramureșene, având pronaos, naos și altar poligonal. Când a fost renovată, în anul 1845, biserica a fost modificată prin adăgarea pridvorului și mutarea accesului inițial. Pictura realizată în interior, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea a fost degradată în mare măsură. *Sursă foto: CJCPCT „Liviu Borlan” Maramureș

Lăcașul din lemn din Vărai se crede că a fost ridicat în anul 1571 și, deși în ansamblu se încadrează în arhitectura specifică zonei Chioar, aceasta are și un element aparte, și anume un pridvor cu portic cu șarpantă proprie, deasupra căruia se regăsește un turnuleț cu foișor înfundat. De asemenea, biserica de lemn „Sfinţii Arhangheli” din Vărai mai surpinde și prin proporțiile turnului de 40 de metri, unul dintre cele mai înalte turnuri de biserică din regiune. Pictura interioară, în stil neobizantin, a fost refăcută în anul 1991. *Sursă foto: CJCPCT „Liviu Borlan” Maramureș

Satul Plopiş de pe Valea Cavnicului uimeşte prin modul în care creativitatea omului se împleteşte cu frumuseţea naturii. Armonia, eleganţa şi supleţea fac din întregul areal un adevărat templu, al cărui punct central este biserica de lemn ce poartă hramul „Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil”. Intrarea în cimitirul bisericii se face printr-o portiţă cu pridvor, care deschide aleea ce trece printre mormintele ctitorilor acestui monument. În anul 1789, patruzeci şi nouă de familii de pe Valea Cavnicului (din actuala comună Şişeşti) au început construcţia unui lăcaş de cult nou, care a fost sfinţit în noiembrie 1811. Înaltă de 47 de metri, lungă de 17 şi lată de 7, biserica din Plopiş dăinuie şi astăzi pe platoul cimitirului din sat, dând senzaţia că, fără ea, natura ar fi incompletă. Edificiul, ridicat pe o temelie din piatră, se compune din pridvor, pronaos, naos şi altar. Încadrată în stilul maramureşean de construcţie, biserica prezintă, totuşi, elemente caracteristice: bârnele superioare ale pereţilor nu se prelungesc în consolă, supleţea monumentului fiind mărită datorită streşinii foarte înguste. Ornamentaţiile arcelor pridvorului, lucrate cu fineţe, sunt realizate din mai multe segmente de lemn, cioplite rotund sau în trepte, astfel încât alăturarea lor - cu ajutorul cuielor de lemn - rezolvă problemele tehnice, dar şi aspiraţiile artistice. Toate acestea oferă încă o mărturie a măiestriei meşterilor lemnari de pe Valea Cavnicului. Iconografia este impresionantă prin tematica aleasă de zugravul Ştefan, autorul picturii de aici, dar şi din biserica din Şurdeşti. Stilul baroc al ansamblului iconografic permite pictorului să dezvolte imagini metaforice ce ilustrează în mod plastic complicate pagini din Apocalipsa Sfântului Ioan. Întreaga boltă semicilindrică a naosului înfăţişează a doua venire a lui Hristos, vestită prin trâmbiţe de îngeri. Arhanghelul Mihail, patron al bisericii din Plopiş, se înfăţişează victorios deasupra balconului. Pe peretele de vest al naosului, apare Iisus Hristos sub formă de soare, oferind lui Ioan Evanghelistul textul Apocalipsei. Tot acest ansamblu iconografic, ce vorbeşte despre sfârşitul lumii, este înconjurat de sfatul celor douăzeci şi patru de bătrâni din viziunea lui Ioan, pictaţi în lobii laterali ai unicei bolţi trilobate din Maramureş. Deşi are dimensiuni mici, uimitoarea biserică din Plopiş dovedeşte un deosebit simţ al proporţiilor, motiv pentru care unii cercetători o consideră a fi cea mai unitară şi mai bine echilibrată biserică de lemn a Maramureşului.

Datând din anul 1800, biserica de lemn „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” din Buteasa este lăcașul de cult din Maramureș aflat în cea mai avansată stare de degradare. În anul 2019, acoperișul bisericii a cedat, rămânând în picioare doar turnul bisericii și pereții exteriori. Sub dărâmături se mai pot distinge fragmente ale picturii cu care a fost decorat interiorul naosului.   *Sursă foto: CJCPCT „Liviu Borlan” Maramureș, Florin Pop

Biserica de lemn din Codru Butesii datează din secolul al XIX-lea, aceasta ajungând în locația actuală după ce inițial a fost ridicată la Copalnic Mănăștur și apoi strămutată la Preluca Nouă. Edificiul de mici dimensiuni a fost tencuit și acoperit cu tablă. În interior, pereții au fost pictați în secolul al XX-lea de către pictorul Karpaty J. Turnul de lemn de deasupra pridvorului găzduiește două clopote, în timp ce pe biserică sunt amplasate patru cruci din fier. *Sursă foto: CJCPCT „Liviu Borlan” Maramureș

Ridicată în anul 1720 pe un deal din partea de vest a satului, Biserica de lemn „Sfinții Arhangheli Mihail şi Gavril” din Culcea este constituită din pridvor, pronaos, naos și altar poligonal. Acoperișul este șindreluit, iar turnul cu turla conică este amplasat deasupra pronaosului. Din păcate, pictura interioară se află într-o stare de degradare avansată, motiv pentru care nu poate fi restaurată. *Sursă foto: CJCPCT „Liviu Borlan” Maramureș, Florin Pop

Ridicată în anul 1720 pe un deal din partea de vest a satului, Biserica de lemn „Sfinții Arhangheli Mihail şi Gavril” din Culcea este constituită din pridvor, pronaos, naos și altar poligonal. Acoperișul este șindreluit, iar turnul cu turla conică este amplasat deasupra pronaosului. Din păcate pictura interioară se află într-o stare de degradare avansată, motiv pentru care nu poate fi restaurată.

Construită în secolul al XVIII-lea, biserica de lemn din Remetea Chioarului a avut inițial „Sfântul Nicolae”. La nivel arhitectural, biserica are planul dreptunghiular, absida altarului decroșată, pentagonală  și acoperișul cu două corpuri. Turnul are planul pătrat, o treaptă la mijloc și balcon în consolă. Pereții interiori mai poartă urme ale picturii inițiale, distingându-se motive vegetale.

Biserica de lemn „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” a fost ridicată inițial în Țara Oașului, în perioada anului 1721. Lăcașul construit din lemn de stejar are dimensiuni modeste, turnul-clopotniță având de asemenea proporții reduse. Din pictura murală care împodobește pereții micuței biserici se mai disting doar fragmente. *Sursă foto: CJCPCT „Liviu Borlan” Maramureș

Biserica Reformată din Berchez surprinde prin vechimea fundației pe care a fost ridicată, aceasta fiind datată în jurul secolului XV. De-a lungul timpului, lăcașul a trecut prin mai multe etape de reconstrucție, nava actuală fiind ridicată în anul 1804. Biserica adăpostește o orgă impresionantă, construită în anul 1904.

Deși construcția sa a început în anul 1800, biserica "Sfânta Varvara" a fost finalizată abia în anul 1812. Decorarea acesteia s-a realizat aproape un secol mai târziu, pictura pereților interior datând din anul 1909. Edificiul se remarcă prin turnul înalt de 34 de metri, dar și prin faptul că altarul și amvonul au fost sculptate în sare masivă. Hramul lăcașului nu a fost ales întâmplător, Sfânta Varvara fiind protectoarea minerilor, dar și a prizonierilor, geologilor şi arhitecților.

Biserica cu hramul "Sfântul Ioan Botezătorul" datează din anul 1704, când a fost ridicată pe vechea vatră a satului, fiind strămutată aproximativ un secol și jumătate mai târziu în locul pe care se află astăzi. Sfântul lăcaș construit din voiog și cărămidă este tencuit atât la interior, cât și la exterior, având o structură care cuprinde pronaos, naos și altar poligonal. Pereții interiori sunt zugrăviți cu motive florale și împodobiți cu icoane pictate recent.