Biserica de lemn „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din Rogoz
Biserica de lemn „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din Rogoz

Biserica de lemn „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din Rogoz

282, Rogoz 435611, Romania

Despre

Situat chiar în inima Ţării Lăpuşului, satul Rogoz se mândreşte cu una dintre cele mai frumoase biserici de lemn ale Maramureşului. A fost înălţată în anul 1663, pe locul unei biserici arse de tătari la invazia lor din 1661, iar legendele spun că a fost construită din două lemne uriaşe aduse din Dealul Popii. Biserica închinată Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil se înscrie, în linii mari, în arhitectura specifică acestor locuri.

Spre deosebire de alte biserici, lăcaşul de cult din Rogoz se distinge printr-o asimetrie armonioasă. Acoperişul, pe un singur nivel, este mult mai coborât în partea de nord a edificiului, oferind protecţie unei mese amenajate pentru pomenirea celor adormiţi. Monumentala masă este alcătuită din două bârne şi este delimitată de segmente, destinate diferitelor familii, ale căror nume sunt scrijelite pe peretele de nord al bisericii. Aceste familii păstrează tradiţia şi, în fiecare an, în Joia Mare, aduc „bucate”, lăsându-le pe masă şi peste noapte, pentru ca în vinerea Răstignirii lui Hristos să fie dăruite săracilor.
Liniile arhitectonice armonioase se împletesc elegant cu ineditele elemente de decor. Pe lângă interesantul coif cu trei inele, situat deasupra foişorului turlei, întâlnim la Rogoz un frumos portal de intrare în pronaos şi o funie răsucită, întreruptă de un simbol solar, ce parcurge întregul zid din partea de sud.

Unice în Maramureş sunt, însă, capetele de grinzi ce susţin acoperişul, sculptate în formă de cai stilizaţi. Cei de pe faţada de sud sunt consideraţi în sat cărăuşi ai soarelui pe bolta cerească, iar cei de pe partea de nord, cărăuşi ai soarelui pe timp de noapte, în împărăţia morţilor. Altarul are, spre est, o fereastră circulară prin care, în perioada 1-15 august, razele soarelui pătrund şi luminează, timp de 30 de minute, masa Sfântului Altar. Acest aspect individualizează edificiul, alăturându-l altor monumente din istoria artei, care dirijează razele soarelui spre elemente simbolice importante.

Monumentul îşi întregeşte valoarea prin pictura executată în anul 1785 de către pictorii Radu Munteanu şi Nicolae Man. Programul iconografic e apropiat de cel din Deseşti şi se păstrează foarte bine. E interesant de urmărit un element din Judecata de Apoi, care este pictată în pronaos, şi anume: drumul spre rai, pe care îl parcurge sufletul, însoţit de înger. Tema este inspirată dintr-o credinţă populară ce vorbeşte despre vămile prin care trebuie să treacă omul după moarte pentru a ajunge alături de Dumnezeu. Biserica şi oamenii din satul Rogoz te introduc rapid într-o lume a basmului, în care întâlnirea dintre natural şi supranatural pare cel mai firesc lucru.

Statut

Patrimoniu UNESCO

Photo Gallery

Alte sugestii

5.0 1 recenzie
Construită la începutul secolului al XVIII-lea, ca loc de rugăciune pentru o importantă comunitate monahală, actuala biserică monument UNESCO a fost catedrala episcopului Gavriil al Maramureşului. Fiu al locului, episcopul a susţinut în Bârsana o şcoală mănăstirească şi un centru de difuzare a cărţilor. Evenimentele petrecute în ultimii trei sute de ani pe Valea Izei şi-au lăsat amprenta pe bârnele bisericii din Bârsana, mai mult decât pe alte monumente. La sfârşitul secolului al XVIII-lea, curtea imperială a impus în Transilvania şi Maramureş secularizarea averilor mănăstireşti şi închiderea comunităţilor monahale. Această campanie a afectat în mod direct comunitatea monahală, care a fost nevoită să se retragă spre Moldova. Rămasă fără protecţie, biserica a fost salvată de oamenii din sat, care au demontat-o bucată cu bucată şi, în jurul anului 1800, au reconstruit-o pe actualul amplasament. Pentru o bună reasamblare, bârnele au fost marcate cu semne ce se pot vedea şi astăzi. Aşezate pe un soclu de piatră, bârnele cioplite din trunchiuri mari de stejar – din care au fost realizaţi pereţii – au fost îmbinate la colţuri în „coadă de rândunică”. De două sute de ani, biserica păzeşte liniştea maramureşenilor înmormântaţi în cimitirul de pe dealul Jbârului, în stânga drumului ce porneşte de la Sighetu Marmaţiei, însoţind râul Iza. Planul construcţiei este dreptunghiular, cu patru camere: pridvor, pronaos, naos şi altar. Absida altarului are cinci laturi, fiind învelită cu un acoperiş simplu. Deasupra celorlalte camere ale lăcaşului de cult, acoperişul este realizat în două trepte, adăpostind înspre vest un balcon. Ornamentaţiile şi modul de realizare a faţadei vestice sunt identice cu cele ale pridvoarelor caselor tradiţionale. Decorul sculptat în lemn utilizează motive frecvente în Maramureş, precum cel al funiei răsucite sau al discului solar. Întreaga biserică pare a fi încinsă de un brâu torsadat, întrerupt de un motiv solar în formă de cerc. După mutarea ei în sat, a fost pictată de către Toader Hondor şi Ioan Plohod, iconografia monumentului fiind considerată a fi cea mai fericită expresie a barocului şi rococo-ului în pictura populară din această parte a ţării. Scenele sunt plasate în interiorul unor medalioane stilizate ce leagă întreg ansamblul iconografic. Impresionanta biserică de lemn de la Bârsana stă sub semnul unităţii stilistice desăvârşite şi al unui impecabil simţ artistic.
Bârsana 437035, Romania