Secţia de Istoria Culturii - Memorialistică - Artă - Casa Muzeu Dr. Ioan Mihalyi de Apşa

Căminul-spital pentru minori irecuperabili de la Sighetul Marmației a fost înființat în 1973 și închis în 2003. Clădirea a fost proiectată special pentru a găzdui și îngriji 200 de copii, considerați de către statul român irecuperabili (deși unii dintre ei erau perfect sănătoși).  În cei 30 de ani de funcționare, 738 de copii au fost închiși în spatele gratiilor din respectiva clădire, 279 din ei murind aici și fiind înhumați în Cimitirul Săracilor ori lângă Groapa de Gunoi a municipiului. Dintre supraviețuitori, puțini pot depune mărturie, dar câțiva au reușit să fie intervievați, declarațiile lor fiind disponibile pe platformele sociale asociate muzeului (paginile de Facebook și Instagram). Unul dintre primele muzee interactive virtuale din țară, aflat încă în lucru, Muzeul Abandonului este un proiect unic în spațiul românesc, care vizează cartografierea culturii abandonului în România și dorește să ofere spațiu de exprimare celor a căror traumă colectivă nu a fost niciodată cu adevărat recunoscută și discutată public: sutele de mii de copii abandonați atât în anii comunismului, cât și în istoria recentă a țării noastre (cunoscuți sub numele de ”orfani”). Acest muzeu, virtual se adaugă celorlalte două complexe muzeale majore, existente fizic în Sighetu Marmației: Memorialul Victimelor Comunismului, respectiv, Muzeul Maramureșean, unde sunt înregistrate și expuse mărturii despre alte două tragedii imense care au lovit în cursul secolului XX: dictatura comunistă și Holocaustul împotriva evreilor.   *Text: Teofil Ivanciuc

Muzeul Nobilimii propune o incursiune inedită în lumea unor personalități care au făcut cinste acestei regiuni. Biblioteca centrului adăpostește hărți istorice, Diplome Regale, arbori genealogici, dar și alte documente de epocă, toate grăitoare pentru trecutul județului Maramureș.

Muzeul a fost inaugurat în anul 2011 și este amenajat într-o casă evreiască tradițională conservată. Casa Elefant reprezintă o mărturie a comunității evreiești din zonă, în interiorul acesteia fiind expuse obiecte într-o bibliotecă-cafenea inedită. *Sursă foto: Primăria orașului Vișeu de Sus

Mănăstirea Habra este amplasată pe hotarul comunei Groși și poartă hramul „Învierea Domnului”. Atestată documentar pentru prima dată în anul 1604, mănăstirea a dispărut un deceniu mai târziu din cauza susținerii pe care clerul românesc i-a acordat-o domnitorului Mihai Viteazul. După ce veacuri la rând credincioșii au perpetuat legendele născute în jurul mănăstirii, din anul 1990 a fost reluat obiceiul pelerinajului de Paște pe locul fostului așezământ, fiind apoi decisă reclădirea mănăstirii. Arhitectura lăcașului a fost inspirată de modelul Mănăstirii Cozia, având însă dimensiuni mai modeste.