Stațiunea Vișeu de Sus
Stațiunea Vișeu de Sus

Stațiunea Vișeu de Sus

Despre

Zile pline, din zori și până la apus - vedem Vișeu de Sus

Explorarea stațiunilor turistice de interes local din Maramureș continuă cu Vișeu de Sus, un oraș în care confluența Văii Vaserului cu cea a Vișeului a avut grijă să țeasă o poveste bogată din punct de vedere natural, istoric, etnografic și cultural. 
 
Abundența patrimoniului natural pe care îl puteți descoperi aici a fost sintetizată extrem de cuprinzător în vechea denumire a orașului, și anume „Între Râuri”. Dacă la pădurile întinse, brăzdate de văi cu cursuri de apă care acompaniază vizual, dar și sonor peisajul de poveste, adăugăm faptul că orașul Vișeu de Sus este al doilea din țară ca suprafață, vă puteți face o idee despre măreția acestui loc. Ținem morțiș să menționăm și faptul că este unul dintre orașele pe ale căror teritorii administrative se întinde Parcul Natural Munții Maramureșului, unul dintre cele mai reprezentative obiective din zestrea naturală a județului. Și pentru că întreg Maramureșul este un izvor de legende, nu se putea ca Vișeu de Sus să nu aibă o poveste a sa, purtată prin timp cu aceeași grijă cu care maramureșenii păzesc tot ce-i leagă de trecut, istorie și rădăcini. Se spune că orașul a fost întemeiat de un tăietor de lemne care, pe locul în care fiul său și-a găsit sfârșitul, ar fi ridicat o biserică. Ca un sâmbure roditor, lăcașul de cult a născut în jurul său o comunitate tot mai mare, oamenii ajungând să facă un legământ spiritual cu locurile ce le-au devenit casă. Conform legendei locale, așa ar fi apărut oaza verde, scăldată-n pace, pe care astăzi o numim Vișeu de Sus.
 
Suntem convinși că dacă deja această destinație se regăsește între planurile voastre de călătorie, principala vinovată de acest aspect este Mocănița de pe Vaser, unul dintre magneții turistici ai județului. Trebuie să fim de acord că orice vizită în ținutul Maramureșului e musai să aibă ca punct de popas și mocănița care pufăie și șerpuiește agale pe Valea Vaserului. Calea ferată forestieră pe ecartament îngust se întinde pe o distanță de 46,3 de km și atrage anual mii de turiști curioși să experimenteze o călătorie așa cum se făcea acum aproape 100 de ani, când bătrâna locomotiva a fost construită. Mocănița este recunoscută ca ultima cale ferată forestieră care funcționează cu abur și încă servește și astăzi scopului inițial, și anume, transportul lemnelor.
 
Știm că este greu ca ceva să concureze experiența călătoriei cu Mocănița, dar vă sfătuim să nu rezumați la atât vizitarea acestei zone, întrucât aceasta adăpostește și alte comori turistice. Zice-se că sufletul este oglinda omului, iar sufletul oamenilor de aici poate fi descris cel mai frumos de lăcașurile de cult pe care le-au plămădit, ca o manifestare a recunoștinței pure față de binecuvântarea de a fi părtași la fiecare nou răsărit peste ținuturile ce-i adăpostesc. Biserica ortodoxă „Bunavestire” și biserica romano-catolică „Sfânta Ana” sunt două dintre perlele tradiției bisericești din această zonă, construcțiile deosebit de frumoase fiind incluse pe lista monumentelor istorice. La acestea se mai adaugă alte opt sfinte lăcașuri, dar și o mănăstire care poartă hramul „Nașterea Maicii Domnului”. Numărul mare al locurilor de închinăciune nu e deloc surprinzător dacă ținem cont de faptul că maramureșenii își găsesc refugiul în Divinitate, atât în vremurile bune, cât și în cele de necaz. Lista capodoperelor arhitecturale nu cuprinde, însă, doar biserici, la acestea adăugându-se și „Casa Pop Simion”, care astăzi găzduiește sediul Primăriei şi al Consiliului Local al Oraşului Vişeu de Sus, dar și clădirea liceului Tehnologic Nr. 1.
 
Ca embleme ale moștenirii culturale a zonei amintim Muzeul de Istorie și Etnografie Vișeu de Sus, Muzeul evreiesc „Casa Elefant" și Centrul Documentar-Expoziţional al Nobilimii Maramureşene. Expoziția permanentă a Muzeului de Istorie și Etnografie aduce în atenția publicului aproximativ 800 de exponate dintre cele peste 1100 deținute în fondul muzeistic. În colecția istorică veți putea admira obiecte, ilustrații, documente și piese arheologice care refac parcursul istoriei locale, în timp ce în cea etnografică se regăsesc poze, unelte de lucru și obiecte casnice, elemente ale portului popular, precum și exponate care amintesc de viața culturală și religioasă a oamenilor din această regiune. Muzeul evreiesc „Casa Elefant" este adăpostit de ultima casă evreiască tradițională din lemn din zonă care a supraviețuit timpului și care adăpostește o bibliotecă-cafenea, dar și obiecte interesante ce au aparținut comunității evreiești. Importanța acestei comunități este reflectată și prin impresionantul cimitir evreiesc din Vișeu de Sus, unde mai pot fi văzute zeci de monumente funerare specifice. Nu în ultimul rând, trebuie să treceți pragul Centrului Documentar-Expoziţional al Nobilimii Maramureşene, care propune o incursiune inedită în lumea unor personalități care au făcut cinste acestei regiuni. Biblioteca centrului adăpostește hărți istorice, Diplome Regale, arbori genealogici, dar și alte documente de epocă, toate grăitoare pentru trecutul județului Maramureș.
 
Trebuie să ne oprim aici pentru că se spune că nu-i vorbă multă fără minciună, iar noi am fost învățați din fragedă pruncie să „grăim drept”. Vom încheia spunându-vă că orașul Vișeu de Sus este ideal pentru drumeții și conectarea cu natura, dar și pentru experiențe fascinante cu iz de istorie și garnisite din plin cu cultură, fiind înconjurat de o aură care îmbie la explorare și strălucind diferit, dar extrem de frumos, în fiecare sezon. Și pentru că ne sunteți dragi, vă mai dăm un pont: în luna iunie înflorește rododendronul în Munții Maramureșului, un spectacol cromatic MI-NU-NAT, pe care trebuie să-l vedeți cu ochii voștri! V-am păstrat bilete în primul rând!

Alte sugestii

Biserica cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail şi Gavril” din Coaș datează din anul 1730, având pereții din piatră și acoperișul și turnul din lemn. Edificiul este considerat unul dintre primele lăcașe de cult cu pereții din piatră din această zonă. Interiorul bisericii a rămas până astăzi zugrăvit în alb, în timp ce ușile împărătești sunt vopsite în albastru. *Sursă foto: CJCPCT „Liviu Borlan” Maramureș
Coaș 437282, Romania
Biserica „Cuvioasa Paraschiva” din Cetățele a fost ridicată în anul 1794, fiind construită din piatră, cu șarpantă de lemn și învelitoare din eternit. Deși a trecut prin numeroase reparații, lăcașul și-a păstrat compartimentarea cu pridvor, pronaos, naos și altar. Biserica adăpostește icoane extrem de valoroase realizate în anii 1754 și 1785, una dintre ele fiindu-i atribuită renumitului pictor Ștefan Zugravul. *Sursă foto: CJCPCT „Liviu Borlan” Maramureș
Cetățele 437327, Romania
Datând din anul 1800, biserica de lemn „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” din Buteasa este lăcașul de cult din Maramureș aflat în cea mai avansată stare de degradare. În anul 2019, acoperișul bisericii a cedat, rămânând în picioare doar turnul bisericii și pereții exteriori. Sub dărâmături se mai pot distinge fragmente ale picturii cu care a fost decorat interiorul naosului.   *Sursă foto: CJCPCT „Liviu Borlan” Maramureș, Florin Pop
Buteasa, Romania
Lăcașul de cult cu hramul „Sfântul Nicolae” din Berinţa datează din secolul al XVIII-lea și este o biserică de zid care se înscrie în tipologia celor românești, fiind compusă din cele trei spații tradiționale, pronaos, naos și altar, alături de un mic pridvor specific zonei Chioarului. Turnul, de dimensiuni reduse este îmbrăcat în draniță și prezintă sub coama acoperișului o poală de mici dimensiuni. *Sursă foto: CJCPCT „Liviu Borlan” Maramureș
Berința 437101, Romania
Biserica ortodoxă cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” a fost construită în stil baroc în anul 1793, datare care conferă monumentului istoric statutul de cel mai vechi lăcaș de cult din orașul Baia Sprie. Nava spațioasă, altarul semicircular și turnul clopotniță cu cioiful în formă de bulb sunt câteva dintre elementele cu care se remarcă frumoasa biserică. Interiorul sfântului lăcaș surprinde prin pictura bolții, care se mai distinge parțial, iconostasul bogat ornamentat și picturile de pe stâlpii ușilor împărătești. *Sursă foto: CJCPCT „Liviu Borlan” Maramureș
Baia Sprie 435100, Romania
Construită între anii 1813-1817, biserica de zid cu hramul „Naşterea Sfintei Maria” din Vălenii Lăpușului încă păstrează Sfânta Masă a vechiului lăcaș, pe locul căruia se presupune că a fost ridicată. În perioada 1967-1984 biserica a fost supusă unor reparații complexe, fiind tencuiți pereții și schimbată învelitoarea. *Sursă foto: CJCPCT „Liviu Borlan” Maramureș 
Vălenii Lăpușului, Romania
Datată în secolul al XVII-lea, biserica de lemn „Sfinţii Arhangheli” din Vima Mică are o planimetrie constituită din pronaos poligonal, naos şi altar poligonal, în timp ce turnul-clopotniță prezintă un coif tronconic, care se termină cu o cruce cu trei braţe și semilună. Pictura interioară a fost refăcută în anul 1902 de către pictorul Ioan Coste, însă în lăcaș pot fi văzute și fragmente ale unei picturi mai vechi. *Sursă foto: CJCPCT „Liviu Borlan” Maramureș
Vima Mică 437380, Romania
Lăcaș de cult de dimensiuni medii, biserica de lemn din „Sfinţii Arhangheli” din Ungureni datează din secolul al XVIII-lea, fiind construită din lemn de frasin, cu planimetria specifică compusă din pronaos, naos și altar. La exterior, marginea acoperișului este decorată cu un brâu în frânghie răsucită, pe peretele sudic, vestic și pe ușa de intrare mai păstrându-se și urme de pictură. În interior edificiul este pictat în întregime, pictura fiind însă foarte degradată în zona pronaosului. *Sursă foto: CJCPCT „Liviu Borlan” Maramureș, Florin Pop
Ungureni 437133, Romania
Datată în anul 1860, biserica de lemn din „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” din Stoiceni respectă planimetria clasică, cu pridvor, pronaos, naos şi altar poligonal. Acoperișul este învelit cu tablă zincată și turla cu șindrilă, în timp ce la nivelul turnului-clopotniță regăsim un balcon în trei trepte. Interiorul lăcașului a fost pictat în anul 1872. *Sursă foto: CJCPCT „Liviu Borlan” Maramureș, Florin Pop
Stoiceni, Romania