Muzeul Sătesc Breban, Chiuzbaia

Piatra de temelie a așezământului a fost pusă în anul 1995, biserica cu hramul "Nașterea Maicii Domnului" fiind finalizată trei ani mai târziu. Micul lăcaș de cult a fost ridicat din cărămidă, în formă de cruce, pictura interioară în stil bizantin fiind realizată în perioada 2000-2001. De-a lungul vremii, ansamblul a fost extins cu diferite construcții, în anul 2015 fiind lărgită și biserica, prin adăugarea unui pronaos și a unui pridvor în stil brâncovenesc. Acest loc binecuvântat, construit prin depășirea multor provocări, constituie o adevărată punte spre divinitate.

Ruinele de la Logolda amintesc de perioada de glorie a orașului minier, când se spune că în Cavnic era extras cel mai pur aur din lume. Topitoria Logolda a fost construită în anul 1862 și a devenit în scurt timp renumită datorită tehnologiei cianurării utilizată pentru extragerea aurului, metoda fiind folosită în premieră în această regiune a lumii. Deși topitoria a încetat să funcționeze la începutul anilor 1900, poveștile născute în jurul său au supraviețuit timpului.

În imediata vecinătate a orașului Borșa găsim cea mai mare rezervație naturală geomorfologică, faunistică și floristică din această parte a României, aceasta întinzându-se pe o suprafață de 3300 de hectare. Rezervația înglobează golul alpin și pădurile de conifere din Masivul Pietrosu Rodnei, dezvăluind totodată un relief glaciar de o importanță deosebită.

Rezervația naturală Coloanele de la Limpedea se află în cartierul Ferneziu al municipiului Baia Mare. Situl este o rezervație naturală de tip geologic, declarată arie protejată de interes național în anul 2000. Stânca vulcanică are un aspect spectaculos, fiind încadrată de păduri de fagi, carpeni, pini și mesteceni. Rezervația se întinde pe o suprafață de trei hectare, la o altitudine medie de 300 metri. Există aici mici terase pe care s-au format petece de vegetație ierboasă, astfel că locul duce cu gândul la perioada preistorică, când toată natura era sălbatică, neatinsă de om. ”Orga de piatră” are mare căutare în rândul alpiniștilor. Traseele de cățărare din zonă sunt extrem de apreciate de către cei care vin aici pentru a-și încerca limitele. Cariera de piatra vulcanica are organizate trasee cu un grad de dificultate ridicat, astfel ca, doar cei pregătiți o pot escalada.

Rezervația naturală mixtă, geologică și peisagistică, Peștera și Izvorul Albastru al Izei este una dintre cele mai vizitate dintre ariile protejate de interes național din județul Maramureș. Această arie protejată face parte din Parcul Național Munții Rodnei și se întinde pe o suprafață de aproximativ 100 de hectare, cuprinzând peșteri, stâncării și canioane. Denumirea este dată de unul dintre afluenții râului Iza, a cărui apă este de un albastru - verzui rar întâlnit pe teritoriul României. Deși se află pe teritoriul administrativ al comunei Săcel, cel mai accesibil traseu pornește din localitatea Moisei, străbătând o zonă cu văi și coline de o frumusețe rară.

Pe aproximativ 50 de kilometri se întinde drumul care leagă Maramureșul de Bucovina, dezvăluind una dintre cele mai frumoase trecători din România. Situat la altitudinea de 1413 metri, Pasul Prislop este mai abrupt în zona județului Maramureș, panta devenind mai lină spre sud. Zona pitorească, dar și faimosul festival Hora de la Prislop care se organizează anual aici, atrag numeroși turiști.

Pădurea Crăiască este un petec verde de 49 ha, care a devenit în 1964 rezervație de semințe pentru speciile de stejar și larice, iar în anul 2000 a fost declarată arie naturală protejată, aflându-se în proprietatea Ocolului Silvic Mara. Această pădure este deosebită pentru asocierea neobișnuită de specii de arbori: stejar, gorun și larice, care vegetează alături de carpen, cireș sălbatic, alun, mur. Aici există încă multe exemplare monumentale de stejar, cu vârste de peste 250 de ani, înălțime de 30 m și diametru al trunchiului de peste 2 metri.

Muzeul memorial deschis în anul 1991 în clădirea vechii parohii a bisericii reformate, constituie un omagiu adus celui dintâi tipograf din Transilvania de nord-vest. Totfalusi Kis Miklós a fost o figură marcantă a industriei tipografice din România, fiind renumit pentru aportul său covârșitor în tipărirea primelor cărți românești. Renumitul tipograf născut în anul 1650, la Tăuții-Măgherăuș, a început studiile în localitatea natală și le-a continuat la Baia Mare și Aiud. Deși finalizarea studiilor a culminat cu obținerea unui post de rector în Făgăraș, acesta a ales să părăsească România la vârsta de 30 de ani, devenind ucenic tipograf în Amsterdam. Vreme de doi ani, între 1684 și 1686, a tipărit Biblia Aurită, un exemplar corectat al bibliei maghiare. Printre realizările care i-au adus titlul de cel mai vestit gravator și turnător din Amsterdam se numără editarea primei cărți de bucate sau realizarea primului alfabet georgian tipărit. La zece ani după ce a părăsit țara a revenit la Cluj-Napoca, unde a transpus valoroasele cunoștințe privind arta tipăritului în gestionarea tipografiei de carte. Din păcate, unele dintre volumele tipărite i-au atras mulți dușmani, iar condițiile economice nefavorabile s-au resimțit în numărul tot mai redus al cumpărătorilor de carte. Tipograful a încetat din viață în anul 1702, la Cluj-Napoca. Muzeul Totfalusi Kis Miklós prezintă publicului un valoros fond muzeistic constituit din cărți de epocă, componente de prese tipografice, modele de alfabete, portrete și litografii.

Nu departe de Biserica din Deal, găsim Muzeul Țărănesc Pleș. Acesta a fost deschis în anul 2000 și este amenajat într-o gospodărie țărănească care cuprinde o casă și o anexă, construcțiile din lemn având o vechime de peste 250 de ani. Gardul din nuiele care împrejmuiește gospodăria și poarta de lemn prin care se face accesul, asigură tranziția spre universul simplu al omului de la țară. În curte se pot vedea instalații tehnice țărănești precum meliţă, perie, fus, răştitori, vârtelniţă, război de ţesut, toate utilizate în prelucrarea cânepii, în timp ce în șatră sunt adăpostite instalațiile utilizate în prelucrarea cerealelor, precum moară de mână, oloiniță sau lușitoare de desprins porumbul. Interiorul casei găzduiește obiecte care odinioară se găseau în orice locuință maramureșeană, de la vase de bucătărie și piese tradiționale de mobilier, la obiecte de port popular sau țesături și icoane utilizate pentru decorarea pereților. Piesele din această valoroasă colecție etnografică au aparținut fie familiei Pleș, fie sătenilor din Ieud, care le-au donat pentru a îmbogăți patrimoniul micului muzeu.