Stațiunea Cavnic
Stațiunea Cavnic

Stațiunea Cavnic

Despre

Cavnicu-i de vizitat, dar nu numai pentru schiat!

De câte ori vorbim despre stațiunea turistică de interes local Cavnic, tindem să ne proiectăm mental direct pe pârtie, într-un decor dominat de întinderi albe și brazi înalți, pudrați cu nea. Cu toate acestea, orașul Cavnic înseamnă mult mai mult decât posibilitatea de practicare a sporturilor de iarnă, astfel că recomandarea noastră este să-l mențineți și pe lista destinațiilor de vizitat în anotimpul cald. 

Micul oraș de munte are o istorie bogată, pe care o puteți descoperi poposind pe la obiectivele prinse în salba trecutului acestui loc. Urmând ordinea cronologică a evenimentelor, începem descoperirea Cavnicului prin admirarea falnicului Stâlp al Tătarilor, un obelisc înalt de peste șapte metri, ce poartă inscripția „Anno 1717 usque hic fuerunt tartari", adică „În anul 1717, până aici au ajuns tătarii".  Acest monument evocă vitejia cu care căvnicarii, ajutați de țăranii din Șurdești, au reușit să împiedice înaintarea tătarilor în anul 1717. Se spune că pentru înfrângerea tătarilor, căvnicarii s-au costumat în brondoși, cu măști și hamuri cu clopote și au speriat astfel caii inamicilor, făcându-le imposibilă înaintarea. Acest eveniment pare să fi fost izvorul obiceiului localnicilor de a se costuma în brondoși în preajma Crăciunului, o tradiție perpetuată și astăzi. Tot în amintirea răsunătoarei victorii, în anul 1736, în locul numit Grădina Regelui s-a plantat o mica rezervație de lariță, câteva dintre exemplarele seculare putând fi observate și astăzi.

Ne referim, mai departe, la dimensiunea spirituală și supunem atenției o perlă a tradiției bisericești a Cavnicului, biserica „Sfânta Varvara”. Hramul lăcașului nu a fost ales întâmplător, Sfânta Varvara fiind protectoarea minerilor, dar și a prizonierilor, geologilor şi arhitecților. Ridicarea lăcașului a fost finalizată cu mai bine de două secole în urmă, în anul 1812, însă împodobirea sa s-a realizat cu aproximativ un secol mai târziu. Construcția surprinde prin turnul impozant, a cărui înălțime depășește 30 de metri, dar și prin faptul că altarul și amvonul au fost sculptate în sare masivă. Acest sfânt lăcaș, între ai cărui pereți s-au spus mii și mii de rugăciuni, vă va răsplăti curiozitatea de-al fi descoperit prin insuflarea unei stări firești de liniște și pace interioară. 

Descoperim apoi perioada de glorie a orașului Cavnic, care se suprapune peste trecutul minier al așezării, o epocă a prosperității, când aici era extras cel mai pur aur din lume. Astăzi se mai pot vedea câteva dintre locurile și clădirile emblematice pentru industria mineritului din zonă, iar dintre acestea, pentru început, poposim la ruinele topitoriei pentru extragerea aurului - „Logolda”. Topitoria Logolda a fost construită în anul 1862 și a devenit în scurt timp renumită datorită tehnologiei cianurării, utilizată pentru extragerea aurului, metoda fiind folosită în premieră în această regiune a lumii. Deși acest obiectiv este demn de atenție și, printr-o amenajare adecvată ar fi putut deveni un magnet pentru turiști, deocamdată nu a făcut obiectul niciunui proces de restaurare. Până se va întâmpla acest lucru, merită totuși să alocați timp vizitării acestui loc în care, zidurile pustii, răpuse de timp, au făcut loc naturii sălbatice. Dintre vechile arhetipuri tehnologice ale Cavnicului, cu o importanță istorică deosebită, fac parte și flotația de metale neferoase, datată în jurul anilor 1810-1820, împreună cu ansamblul de locuințe și administrația minei Cavnic, ridicate între secolele XVIII-XX, în cartierul Handal. Datorită vechimii lor și, mai mult, a importanței pe care au avut-o în parcursul industrial al orașului, toate acestea se regăsesc și pe lista monumentelor de patrimoniu. Încă nu părăsim perioada în care localitatea constituia un important centru minier și vizităm Muzeul Born și Papp, o modestă instituție care îi omagiază pe Ignaz Edler von Born, metalurgist reputat, dedicat studiului mineralelor și Papp Simon, un geolog ilustru, de al cărui nume se leagă tehnologia de extracție a țițeiului. Aici veți putea descoperi documente, fotografii, lucrări științifice, precum și o colecție de minerale care au aparținut celor două personalități. De asemenea, muzeul adăpostește și o serie de unelte și obiecte minerești. Deși industria mineritului a avut beneficii economice de necontestat, munca asiduă din minele de la Cavnic constituie o față mai puțin cunoscută a acestei povești. Pe lângă forța de muncă locală, aici erau siliți să muncească și deținuți politici, o parte dintre aceștia sfârșind în mine. În amintirea deținuților și liderilor partidelor istorice, care în perioada 1951-1955 au fost exploatați în Galeria Rainer, în anul 1993 a fost ridicat un monument din beton.

Am păstrat pentru final aprecierile cu privire la peisajul pitoresc, descris de munții care străjuiesc așezarea, asemeni unor gardieni impunători, dar și de arborii ce concurează voinicește pentru a se uni cu cerul. Din stațiune, în orice parte ați cuteza să vă îndreptați, veți putea alege dintre numeroasele trasee de drumeții, deja bătătorite de pașii curioși ai iubitorilor de natură. Nu vă mai rămâne decât să vă luați doza de energie, trăgând adânc în piept aerul aspru și curat de munte și să vă lăsați purtați printr-o experiență completă, cu iz de istorie bogată și natură și mai minunată.

Alte sugestii

Muzeul din Chiuzbaia a fost înființat din inițiativa lui Romică Breban, un localnic care, de peste 30 de ani colecționează obiecte vechi cu specific etnografic sau mineresc, având în vedere tradiția localității în industria mineritului. Micul muzeu a fost inaugurat în anul 2016. Colecțiile sunt adăpostite în vechea casă părintească a localnicului unde, în una dintre încăperi poate fi văzută colecția alcătuită din piese vestimentare tradiționale și obiecte de uz casnic, în cea de-a doua încăpere fiind expuse flori de mină și unelte utilizate în minerit.
Chiuzbaia 435101, Romania
Chiar la granița judetului Maramureș cu județul Suceava regăsim Muzeul Rădăcinilor, o expoziție unică care relevă pasiunea de-o viață a lui Ștefan Grec, cel care și-a dedicat ultimii 40 de ani colecționării de rădăcini de arbori cu forme inedite. Cele peste 100 de exponate prelucrate care alcătuiesc colecția sunt adăpostite într-o modestă casă bătrânească acoperită cu draniță. Rădăcinile bizare regăsite aici poartă câte o denumire dată chiar de către colecționar, în funcție de ceea ce îi inspira fiecare exponat în parte. Pe lângă impresionanta colecție de rădăcini, în muzeul din inima munților mai poate fi văzută și o încăpere în care sunt expuse obiecte militare aparținând soldaților din cele două Războaie Mondiale și care au fost găsite în aceleași păduri din zonă, de unde au fost adunate și celebrele rădăcini. Tot aici, turiștii mai pot admira și mici expoziții de bancnote vechi, de ouă încondeiate cu motive maramureșene și bucovinene, dar și de flori de mină.
DN18, Romania
Secţia de Ştiinţele Naturii a Muzeului Maramureșului este situată în complexul de clădiri din Piaţa Libertăţii. Istoria acestei instituții merge în timp până în anul 1899, când în Sighetu Marmației a fost înființat un muzeu cu două secții: Științele Naturii și Istorie. Primul Război Mondial a atras după sine desființarea instituției, în colecția actuală a muzeului regăsindu-se doar două exponate care au supraviețuit timpului, și anume o capră neagră naturalizată și un molar de mamut. Actuala secție a muzeului a fost înființată în anul 1968 și descrie prin valoroasele exponate de botanică, vertebrate, ciuperci, minerale, roci şi fosile, ofertanta și surprinzătoarea bogăție naturală a Depresiunii Maramureșului. Flora și fauna din această zonă sunt surprinse în cele peste 17.000 de coli de ierbar parte din „Herbarul Artur Coman”, denumit după renumitul borșean care s-a dedicat acestui domeniu de cercetare, în timp ce colecția de vertebrate reușește să înglobeze aproximativ 96% dintre speciile prezente aici. La acestea se adaugă cele peste 1000 de eșantioane de minerale, flori de mină și fosile, precum și cele peste 1300 de plicuri cu macromicete din colecția de ciuperci.
Piața Libertății 15, Sighetu Marmației 435500, Romania
Secția de Istorie – Arheologie din cadrul Muzeului Maramureșului funcționează într-o frumoasă clădire monument istoric, veche de aproape 300 de ani. Această secție a Muzeului Maramureșului aduce în atenția vizitatorilor expoziția intitulată "Sighetu-Marmaţiei – 680", care a fost pentru prima dată deschisă publicului în anul 2006. Din valorosul fond muzeistic fac parte exponate din paleolitic, mezolitic și neolitic, precum și una dintre cele mai cuprinzătoare colecții din epoca bronzului, cuprinzând peste 140 de exponate. Același interes îl suscită și colecția de arme albe și de foc, care încă poartă încărcătura conflictelor care au lăsat răni adânci în trecutul nostru. Tot aici, vizitatorii pot vedea file din istoria Sighetului, fiind expuse documente care refac parcursul vieții politice, economice și culturale a acestei zone, începând cu evul mediu și până în prezent. Mărturiile istorice ne poartă prin momentele cheie ale trecutului, precum Marea Unire care a dat viață dezideratului vechi de secole al poporului nostru, ororile celui de-Al Doilea Război Mondial sau momentul de cumpănă al Revoluţiei din decembrie 1989. Eforturile muzeului de conservare și promovare a valorilor culturale românești au fost recunoscute în anul 2020, când instituția a fost distinsă cu Medalia Aniversară "Centenarul Marii Uniri", conferită de către președintele României, Klaus Iohannis.
Piața Libertății 15, Sighetu Marmației 435500, Romania
5.0 1 recenzie
Muzeul Județean de Mineralogie "Victor Gorduza" Baia Mare, instituție care a funcționat inițial în cadrul Secției de Științe Naturale a Muzeului Județean Maramureș încă din 1976, a primit statutul juridic de muzeu în anul 1992. În cei aproximativ 45 de ani de activitate, Muzeul Județean de Mineralogie "Victor Gorduza" Baia Mare a reușit să se plaseze în topul muzeelor cu profil geologic din România. Patrimoniul muzeal care provine exclusiv din aflorimentele și minele din nord-vestul țării, a adus instituției statutul de cel mai mare muzeu de mineralogie cu reprezentare regională de pe întregul continent european. Cele patru colecții ale muzeului, respectiv cea de minerale, cea de fosile, cea de roci și cea de minereuri, înglobează peste 20.800 de piese. Pe lângă expoziția permanentă, organizată pe patru secțiuni, și anume petrografie, mineralogie, zăcăminte și flori de mină, renumitul muzeu a adus în atenția publicului și peste 195 de expoziții temporare, organizate atât în țară, cât și în străinătate. În cadrul expoziției permanente, eșantioanele unice de stibină, calcit, baritină, pirită, rondocrozit, fluorină, cuarț, ametist, gips și realgar fascinează irecuperabil vizitatorii, dezvăluind forme, varietăți, dimensiuni și culori nemaiîntâlnite. Tocmai acest caracter de raritate al exponatelor, dublat de spectaculozitatea acestora, conferă unora dintre acestea calitatea de tezaur al patrimoniului cultural național al României.
Bulevardul Traian 8, Baia Mare 430212, Romania
Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Maramureș este o instituţie publică de cultură cu o lungă tradiție în viața culturală a județului. Acesta a fost inițial înființat în anul 1904, sub denumirea de Muzeul orăşenesc Baia Mare. Din anul 2006 funcționează cu numele de Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie, având sediul în localul Monetăriei, o clădire inclusă pe lista monumentelor istorice. Pe lângă acest sediu, în gestiunea muzeului se mai află și Bastionul Măcelarilor, un alt obiectiv emblematic al orașului Baia Mare. Expoziția permanentă a Muzeului Judeţean de Istorie şi Arheologie Maramureș cuprinde bunuri culturale care descriu evoluția comunităților din această zonă, unele dintre vestigiile arheologice datând chiar din Epoca Bronzului, iar altele din perioada medievală sau cea modernă. Vizitatorii au ocazia să descopere și peste 1500 de piese care reconstituie traiectoria mineritului din această zonă, de la unelte și mijloace de transport, până la documente și fotografii. De neratat este și colecția de ceasornice expuse în muzeu, care cuprinde aproximativ 300 de exponate, cu o inestimabilă valoare culturală și științifică. Această „călătorie” poartă vizitatorii printre diverse și interesante piese de toate tipurile și dimensiunile, care au servit, dea lungul timpului, mai multor scopuri: orologii de turn, ceasuri de masă şi de buzunar, pendule de perete și altele.
Strada Monetăriei 1-3, Baia Mare 430406, Romania
Muzeul Județean de Etnografie şi Artă Populară Maramureș este una dintre instituțiile publice de cultură emblematice ale județului, aflată în subordinea Consiliului Județean Maramureș și care cuprinde două locații: Secția Pavilionară și Muzeul Satului. Spațiul expozițional al Secției Pavilionare funcționează în clădirea fostului Teatru de Vară, unde în două dintre săli poate fi vizitată expoziția permanentă și în una expoziția temporară. Expoziția permanentă, intitulată "Lemnul în comunitatea tradițională din nordul Transilvaniei – de la leagăn la mormânt", aduce în atenția publicului etapele urmate în prelucrarea lemnului, uneltele tradiționale, interioarele țărănești, dar și elemente de port popular, podoabe tradiționale, obiecte de cult și ceramică, aparținând tuturor celor patru zone etnografice ale Maramureșului: Maramureșul Istoric, Țara Chioarului, Țara Lăpușului și Țara Codrului. Nu doar interiorul acestui muzeu surprinde, ci și zona exterioară unde, dincolo de peisajul impresionant redat de câmpia întinsă de un verde care fură privirile, se mai poate observa și un ansamblu statuar format din 12 coloane, care poartă semnătura marelui sculptor Vida Géza. Muzeul Satului, cea de-a doua locație a Muzeului Județean de Etnografie şi Artă Populară Maramureș a fost inaugurat în anul 1984 și funcționează în aer liber. Din patrimoniul său fac parte adevărate capodopere ale arhitecturii populare, reprezentative, la rândul lor, pentru toate cele patru "țări" ale județului. O poartă maramureșeană impunătoare face tranziția dinspre oraș spre satul de pe deal, aceasta fiind realizată de renumitul meșter popular Găvrilă Hotico. Casele și anexele tradiționale adunate în acest colț de rai care rescrie file din trecutul Maramureșului, poartă vizitatorii într-o epocă dominată de simplitate, autenticitate și frumos.
Strada Dealul Florilor nr. 1, Baia Mare 430165, Romania
Muzeul Judeţean de Artă "Centrul Artistic Baia Mare" este o instituție care aduce în atenția iubitorilor de artă creația artistică născută în Centrul Artistic Baia Mare, începând cu anul 1896, când acesta se afla sub atenta îndrumare a pictorului și pedagogului Simon Hollósy. Lucrări aparținând unui număr de peste 3000 de artiști vizuali din țară și străinătate fac parte astăzi din patrimoniul generos al instituției, de la pictură, grafică și sculptură, până la artă decorativă și fotografie. Colonia artistică înființată la Baia Mare în urmă cu mai bine de un veac, are un caracter de unicitate, întărit de continuitatea acestei bresle până în zilele noastre. Mulți artiști de renume și-au rafinat talentul aici, ajungând să fie parte a unor mișcări de avangardă și să-și expună creațiile alături de nume sonore din domeniu. Aproximativ 4500 de artefacte, dar și un generos fond documentar (documente, fotografii, cataloage, tipărituri, clișee, medalistică, grafică) întregesc colecțiile Muzeului Judeţean de Artă "Centrul Artistic Baia Mare". Dincolo de lucrările care poartă amprenta plastică a coloniei artistice de la Baia Mare și care constituie 95% din fondul muzeistic al acestei instituții, în muzeu se mai pot vedea și alte exponate de artă modernă românească, dar și lucrări care refac traseul artei europene pe parcursul a două secole, respectiv din secolul al XVIII-lea, până în secolul XX. Muzeul funcționează în actuala clădire din anul 1984, însă construcția datează din anul 1748, servind inițial ca sediul al Oficiului Salinar Maramureș, iar mai apoi trecând în proprietate privată.
Strada 1 Mai 8, Baia Mare 430331, Romania
Muzeul Florean este primul muzeu privat de artă contemporană din România, și se mândrește cu ineditul parc de sculptură monumentală, situat într-o poiană care se întinde pe mai bine de 40 de hectare. Muzeul Florean a fost fondat în anul 1997, printr-un efort conjugat al antreprenorului Victor Florean și al artistului Mircea Bochiș. Statuile din calcar, andezit sau marmură au ajuns să complimenteze atât de frumos peisajul din „Poiana Soarelui”, încât parcă au aparținut locului dintotdeauna. Colecțiile Muzeului Florean au crescut în timp, ajungând să însumeze în prezent peste 10.000 de piese de artă contemporană, semnate de artiști de pe mai multe continente ale lumii. Dincolo de patrimoniul valoros, Muzeul Florean mai este renumit și pentru inițiativele lăudabile de promovare a tinerelor talente. Anual, instituția pune în scenă trei astfel de inițiative, și anume: tabăra de sculptură Cărbunari, Salonul Internațional de Gravură Mică și Festivalul Internațional de Film Experimental. Tabăra de sculptură de la Cărbunari are un caracter de unicitate datorat faptului că toate lucrările sunt concepute pentru a se încadra în peisajul parcului de sculptură, unde ajung să și fie instalate la finalul evenimentului.
Cernesti, Romania