Stațiunea Cavnic
Stațiunea Cavnic

Stațiunea Cavnic

Despre

Cavnicu-i de vizitat, dar nu numai pentru schiat!

De câte ori vorbim despre stațiunea turistică de interes local Cavnic, tindem să ne proiectăm mental direct pe pârtie, într-un decor dominat de întinderi albe și brazi înalți, pudrați cu nea. Cu toate acestea, orașul Cavnic înseamnă mult mai mult decât posibilitatea de practicare a sporturilor de iarnă, astfel că recomandarea noastră este să-l mențineți și pe lista destinațiilor de vizitat în anotimpul cald. 

Micul oraș de munte are o istorie bogată, pe care o puteți descoperi poposind pe la obiectivele prinse în salba trecutului acestui loc. Urmând ordinea cronologică a evenimentelor, începem descoperirea Cavnicului prin admirarea falnicului Stâlp al Tătarilor, un obelisc înalt de peste șapte metri, ce poartă inscripția „Anno 1717 usque hic fuerunt tartari", adică „În anul 1717, până aici au ajuns tătarii".  Acest monument evocă vitejia cu care căvnicarii, ajutați de țăranii din Șurdești, au reușit să împiedice înaintarea tătarilor în anul 1717. Se spune că pentru înfrângerea tătarilor, căvnicarii s-au costumat în brondoși, cu măști și hamuri cu clopote și au speriat astfel caii inamicilor, făcându-le imposibilă înaintarea. Acest eveniment pare să fi fost izvorul obiceiului localnicilor de a se costuma în brondoși în preajma Crăciunului, o tradiție perpetuată și astăzi. Tot în amintirea răsunătoarei victorii, în anul 1736, în locul numit Grădina Regelui s-a plantat o mica rezervație de lariță, câteva dintre exemplarele seculare putând fi observate și astăzi.

Ne referim, mai departe, la dimensiunea spirituală și supunem atenției o perlă a tradiției bisericești a Cavnicului, biserica „Sfânta Varvara”. Hramul lăcașului nu a fost ales întâmplător, Sfânta Varvara fiind protectoarea minerilor, dar și a prizonierilor, geologilor şi arhitecților. Ridicarea lăcașului a fost finalizată cu mai bine de două secole în urmă, în anul 1812, însă împodobirea sa s-a realizat cu aproximativ un secol mai târziu. Construcția surprinde prin turnul impozant, a cărui înălțime depășește 30 de metri, dar și prin faptul că altarul și amvonul au fost sculptate în sare masivă. Acest sfânt lăcaș, între ai cărui pereți s-au spus mii și mii de rugăciuni, vă va răsplăti curiozitatea de-al fi descoperit prin insuflarea unei stări firești de liniște și pace interioară. 

Descoperim apoi perioada de glorie a orașului Cavnic, care se suprapune peste trecutul minier al așezării, o epocă a prosperității, când aici era extras cel mai pur aur din lume. Astăzi se mai pot vedea câteva dintre locurile și clădirile emblematice pentru industria mineritului din zonă, iar dintre acestea, pentru început, poposim la ruinele topitoriei pentru extragerea aurului - „Logolda”. Topitoria Logolda a fost construită în anul 1862 și a devenit în scurt timp renumită datorită tehnologiei cianurării, utilizată pentru extragerea aurului, metoda fiind folosită în premieră în această regiune a lumii. Deși acest obiectiv este demn de atenție și, printr-o amenajare adecvată ar fi putut deveni un magnet pentru turiști, deocamdată nu a făcut obiectul niciunui proces de restaurare. Până se va întâmpla acest lucru, merită totuși să alocați timp vizitării acestui loc în care, zidurile pustii, răpuse de timp, au făcut loc naturii sălbatice. Dintre vechile arhetipuri tehnologice ale Cavnicului, cu o importanță istorică deosebită, fac parte și flotația de metale neferoase, datată în jurul anilor 1810-1820, împreună cu ansamblul de locuințe și administrația minei Cavnic, ridicate între secolele XVIII-XX, în cartierul Handal. Datorită vechimii lor și, mai mult, a importanței pe care au avut-o în parcursul industrial al orașului, toate acestea se regăsesc și pe lista monumentelor de patrimoniu. Încă nu părăsim perioada în care localitatea constituia un important centru minier și vizităm Muzeul Born și Papp, o modestă instituție care îi omagiază pe Ignaz Edler von Born, metalurgist reputat, dedicat studiului mineralelor și Papp Simon, un geolog ilustru, de al cărui nume se leagă tehnologia de extracție a țițeiului. Aici veți putea descoperi documente, fotografii, lucrări științifice, precum și o colecție de minerale care au aparținut celor două personalități. De asemenea, muzeul adăpostește și o serie de unelte și obiecte minerești. Deși industria mineritului a avut beneficii economice de necontestat, munca asiduă din minele de la Cavnic constituie o față mai puțin cunoscută a acestei povești. Pe lângă forța de muncă locală, aici erau siliți să muncească și deținuți politici, o parte dintre aceștia sfârșind în mine. În amintirea deținuților și liderilor partidelor istorice, care în perioada 1951-1955 au fost exploatați în Galeria Rainer, în anul 1993 a fost ridicat un monument din beton.

Am păstrat pentru final aprecierile cu privire la peisajul pitoresc, descris de munții care străjuiesc așezarea, asemeni unor gardieni impunători, dar și de arborii ce concurează voinicește pentru a se uni cu cerul. Din stațiune, în orice parte ați cuteza să vă îndreptați, veți putea alege dintre numeroasele trasee de drumeții, deja bătătorite de pașii curioși ai iubitorilor de natură. Nu vă mai rămâne decât să vă luați doza de energie, trăgând adânc în piept aerul aspru și curat de munte și să vă lăsați purtați printr-o experiență completă, cu iz de istorie bogată și natură și mai minunată.

Alte sugestii

Parte din teritoriul administrativ al comunei Coroieni, rezervația naturală de tip geologic „Cheile Babei” cuprinde sectorul de chei săpat de pârâul Poieni în calcare eocene și se întinde pe o suprafață de aproximativ 15 hectare. Rezervația adăpostește mici cascade, canioane și câteva peșteri, având și o deosebită importanță biologică. În zonă se mai pot vedea și renumitele cuptoare de var în care, în trecut, se ardea piatra din carieră. *Sursa forto: Bogdan Petrovan
DJ109F, Târgu Lăpuș 437127, Romania
Micul muzeu îi omagiază pe Ignaz Edler von Born (Born Ignac maghiarizat), un renumit metalurgist care s-a dedicat studiului mineralelor și pe Papp Simon, un geolog ilustru de al cărui nume se leagă tehnologia de extracție a țițeiului. Expertiza lui Ignaz von Born a fost recunoscută până și de împărăteasa Maria Teresa, pentru care metalurgistul a catalogat mineralele din colecția imperială. Tot el a contribuit decisiv și la tehnologia amalgamării cu mercur, utilizată pentru creșterea gradului de puritate a metalelor extrase. Aportul său considerabil la domeniul pe care l-a îndrăgit atât de mult a fost recunoscut prin decizia ca un mineral, și anume bornitul, să îi poarte numele. Personalitatea lui Born i-a servit drept muză chiar și compozitorului W. A. Mozart, care a fost inspirat de renumitul savant în elaborarea personajului principal din celebra operă „Flautul Fermecat”. Deși cariera în metalurgie este cea care i-a adus lui Ignaz von Born succesul binemeritat, acesta s-a remarcat și ca scriitor satiric. Geologul Papp Simon a avut, la rândul său, o traiectorie profesională strălucită, făcându-se cunoscut peste hotare, atât prin lucrările de cartografie geologică, cât și prin contribuția semnificativă la dezvoltarea industriei petrolifere. În patrimoniul muzeului amenajat în cinstea celor doi fii ai Cavnicului se găsesc azi numeroase obiecte care păstrează vie memoria lor. Vizitatorii pot vedea aici documente, fotografii, lucrări științifice, precum și o colecție de minerale care au aparținut celor două personalități. Tot aici sunt găzduite și o serie de unelte și obiecte minerești, care amintesc de perioada de aur a micului oraș minier, Cavnic. 
Strada Eliberării, Cavnic 435300, Romania
Biserica de lemn „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” a fost ridicată inițial în Țara Oașului, în perioada anului 1721. Lăcașul construit din lemn de stejar are dimensiuni modeste, turnul-clopotniță având de asemenea proporții reduse. Din pictura murală care împodobește pereții micuței biserici se mai disting doar fragmente. *Sursă foto: CJCPCT „Liviu Borlan” Maramureș
Șurdești 437332, Romania
Absida din Şişeşti, care a fost cândva altarul bisericii cu hramul „Sfinții Petru și Pavel”, a fost construită din lemn de stejar în anul 1675. Baza construcției este înconjurată de o torsadă în relief, în timp ce din mijlocul pereților pornesc console largi. Deasupra torsadei se remarcă mai multe cruci din lemn. Pereții interiori mai păstrează câteva urme ale picturii inițiale. *Sursă foto: CJCPCT „Liviu Borlan” Maramureș, Florin Pop
Șișești 437325, Romania
Mutată din Copalnic în localitatea Întrerâuri în anul 1928, biserica „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” a fost construită din lemn, însă are aparența unei biserici de zid, fiind tencuită atât la interior, cât și la exterior. Aceasta se înscrie în tipologia bisericilor din Țara Chioarului, având acoperișul ascuțit, turnul zvelt și planimetria specifică. *Sursă foto: CJCPCT „Liviu Borlan” Maramureș
Întrerâuri, Romania
Lăcașul din lemn din Vărai se crede că a fost ridicat în anul 1571 și, deși în ansamblu se încadrează în arhitectura specifică zonei Chioar, aceasta are și un element aparte, și anume un pridvor cu portic cu șarpantă proprie, deasupra căruia se regăsește un turnuleț cu foișor înfundat. De asemenea, biserica de lemn „Sfinţii Arhangheli” din Vărai mai surpinde și prin proporțiile turnului de 40 de metri, unul dintre cele mai înalte turnuri de biserică din regiune. Pictura interioară, în stil neobizantin, a fost refăcută în anul 1991. *Sursă foto: CJCPCT „Liviu Borlan” Maramureș
Vărai 437376, Romania
Conform tradiției, biserica de lemn „Sfinții Arhangheli” din Vălenii Şomcutei a fost construită în anul 1741. Aceasta respectă tipologia bisericilor de lemn maramureșene, având pronaos, naos și altar poligonal. Când a fost renovată, în anul 1845, biserica a fost modificată prin adăgarea pridvorului și mutarea accesului inițial. Pictura realizată în interior, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea a fost degradată în mare măsură. *Sursă foto: CJCPCT „Liviu Borlan” Maramureș
Vălenii Șomcutei, Romania
Biserica de lemn „Sfântul Nicolae” din Valea Chioarului datează din secolul al XVIII-lea, fiind inițial ridicată în localitatea Recea. De acolo, biserica a fost mutată și reconstruită în Valea Chioarului, prilej cu care a suferit unele modificări prin tencuirea pereților și adăugarea unui pridvor de cărămidă. Edificiul se înscrie în stilul baroc, având  turnul zvelt cu foișor înfundat și un coif etajat cu bulb la bază. Iconostasul original s-a păstrat aproape în întregime, având lipsă medalioanele de pe partea dreaptă. *Sursă foto: CJCPCT „Liviu Borlan” Maramureș
Valea Chioarului, Romania
Potrivit unei legende locale, biserica de lemn cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” din Săcălășeni datează din 1442, fiind reconstruită în secolul al XVII-lea. Studiile dendrocronologice au relevat însă că aceasta a fost ridicată pe actualul amplasament între anii 1723 – 1725. Edificiul surprinde prin proporțiile impresionante, dar și prin grosimea bârnelor și turnul-clopotniță foarte înalt. În interior se pot distinge picturi murale realizate în 1865, aflate însă într-o stare avansată de degradare. Sursă foto: CJCPCT „Liviu Borlan” Maramureș, Florin Pop
Săcălășeni 437280, Romania