Muzeul Etnografic al Maramureșului

Lacul de acumulare Firiza se află la 10 km de municipiul Baia Mare, într-o pădure de conifere și foioase, pe drumul către Stațiunea Izvoare. Barajul are o înălțime de 51,5 metri și o lungime la coronament de 260 metri. Acesta a fost construit pentru alimentarea cu apă, producerea energiei electrice și atenuarea viiturilor. Turiștii pot face drumeții în jurul lacului sau în pădurea care îl împrejmuiește sau pot explora frumusețile barajului, practicând sporturi nautice cu ajutorul bărcilor, a hidrobicicletelor sau a caiacelor. Pentru pescarii împătimiți lacul de acumulare Firiza oferă diferite specii de pești, cum ar fi: crap, somn, păstrăv, plătică, clean, caras, șalău. Atenționări! Pescarii au nevoie de autorizație de pescuit. Fiind un lac de acumulare, înotul este interzis.

Situat la o altitudine de aproximativ 730 de metri, Lacul Bodi - Mogoșa deservea inițial buna funcționare a minelor din zonă. Lacul artificial de la poalele vârfului Mogoșa are o suprafață de patru hectare, fiind un loc preferat de excursioniști, atât în sezonul rece, datorită proximității față de pârtiile de schi, cât și în cel cald, când oferă numeroase posibilități de agrement.

Monumentalul fus de pe Dealul Babelor are o lungime de aproximativ 14 metri și a fost realizat din lemn de stejar de către meșterul Petru Godja. Acest obiectiv omagiază vitejia femeilor care au ținut piept tătarilor la năvălirile din anul 1717. Pe cele patru laturi ale fusului se pot distinge patru figuri de femei care întruchipează femeia războinică, femeia harnică, femeia mamă și femeia văduvă, într-o încercare de a surprinde personalitățile bravelor localnice care și-au apărat comunitatea.

Flotaţia de metale neferoase a fost datată în jurul anilor 1810 -1820, făcând parte din patrimoniul industrial al orașului Cavnic. Deși până în prezent nu s-au găsit soluții pentru valorificarea turistică a elementelor de tehnică industrială de la Cavnic, vechile arhetipuri tehnologice care au supraviețuit timpului au o importanță istorică deosebită.

Cu o lungime totală de 36 de kilometri, din care 25 de kilometri alcătuiesc o rezervație naturală, Defileul sau Cheile Lăpușului impresionează prin sectoarele de tip canion și custurile stâncoase, zona fiind pe cât de sălbatică, pe atât de frumoasă. Diversitatea biologică, peisajele deosebite, precum și posibilitățile de practicare a sporturilor extreme pe care le oferă, dau unicitate "Cheilor Lăpușului" și atrag numeroși turiști.

Situat în extremitatea nordică a României, orașul Sighetu Marmației este renumit ca locul în care "se agață harta-n cui", motiv pentru care aici a fost amplasat un monument în formă de cui, cu o înălțime de aproximativ doi metri. Ineditul monument care poate fi văzut în zona istorică a orașului, a devenit, în scurt timp, una dintre principalele atracții căutate de turiști.

Amplasată în anul 2014 pe Vârful Țibleș, la o altitudine de 1.839 de metri, crucea monument veghează la granița județelor Maramureș și Bistrița-Năsăud, fiind un omagiu adus celor care, în trecut, s-au refugiat în acest munți și având, totodată, un rol de protecție pentru comunitățile din zonă. Monumentul cu o înălțime de cinci metri este constituit dintr-o cruce construită din blocuri de piatră, deasupra căreia se află un clopot,  ambele încadrate de o arcadă realizată din lemn, care amintește de vestitele porți maramureșene.

Complexul Muzeal și Monumental Dr. Vasile Lucaciu evocă unul dintre personajele istorice cu o contribuție considerabilă în realizarea Marii Uniri, precum și semnatar al Memorandumului care cerea pentru românii din Transilvania drepturi egale cu cele ale etnicilor maghiari. Născut în anul 1852 în localitatea Apa din județul Satu Mare, Vasile Lucaciu și-a dedicat anii tinereții studiului, profesând apoi ca preot și ca profesor. După ce și-a dat demisia din învățământ, începând cu vara anului 1885 a ocupat postul de paroh în localitatea Șișești, devenind mai activ și pe scena politică. Au urmat mai bine de trei decenii în care Vasile Lucaciu s-a remarcat ca figură politică proeminentă, militant pentru unirea Transilvaniei cu România și mare susținător al intereselor tuturor românilor. După o carieră bogată, a trecut în neființă în anul 1922, fiind înmormântat în localitatea Șișești chiar de 1 decembrie, la patru ani de la Marea Unire. Din ansamblul muzeal inaugurat în anul 1968, închinat Leului de la Șișești, fac astăzi parte: casa parohială, care a servit vreme de trei decenii drept reședință pentru familia Lucaciu, școala unde acesta a predat, Biserica Sfintei Uniri a Tuturor Românilor cu mormântul lui Vasile Lucaciu, Locul de adunare, Izvorul Maicii Românilor de la Șișești, coloanele de piatră pentru statuile lui Traian si Decebal, altarul vechii biserici de lemn și biblioteca familiei Lucaciu. În valoroasa bibliotecă care cuprinde aproximativ 15.000 de volume, se regăsesc documente care descriu activitatea și personalitatea lui Vasile Lucaciu. De asemenea, patrimoniul complexului muzeal mai cuprinde și fotografii, documente și piese de mobilier originale, din anii când acest tribun al Marii Uniri lupta neobosit pentru binele românilor.

Complexul Mănăstirii Ruoaia, care poartă hramul „Nașterea Maicii Domnului" și a cărei piatră de temelie a fost pusă în anul 1995, cuprinde o biserică în stil maramureșean, un paraclis, un altar de vara și corpuri de chilii. Tradiția bisericească a locului merge în trecut, până în anul 1315, când aici exista un alt lăcaș monahal, care avea să fie distrus mai bine de trei secole mai târziu. În cadrul ansamblului monahal poate fi vizitată Colecția Muzeală Sătească Lăpuş, alcătuită din obiecte, unelte tradiționale și piese vestimentare, care poartă amprenta etnografică a acestei zone.