Biserica de lemn „Cuvioasa Parascheva” din Poienile Izei
Biserica de lemn „Cuvioasa Parascheva” din Poienile Izei

Biserica de lemn „Cuvioasa Parascheva” din Poienile Izei

DJ171D, Poienile Izei 437215, Romania

Despre

Pe Valea Izei, drumul ce însoţeşte pâraiele Botiza şi Poieni duce spre satul Poienile Izei, unde se află impresionanta biserică de lemn „Cuvioasa Parascheva”. Construită în prima jumătate a secolului al XVII-lea – perioadă în care voievodul moldovean Vasile Lupu a adus moaştele Cuvioasei Parascheva la Iaşi – biserica atestă peste ani legăturile culturale şi religioase între românii maramureşeni şi cei moldoveni.

Formele clare ale monumentului, alături de elementele decorative obţinute prin dirijarea artistică a structurii de lemn, impresionează şi creează armonie cu natura înconjurătoare. Edificiul respectă configuraţia tradiţională, cu pronaos, naos şi altar, la care s-a adăugat mai târziu un pridvor. Spre deosebire de alte monumente păstrate, construcţia altarului aminteşte de vechile biserici cu altar pătrat, soluţie arhitectonică rar întâlnită astăzi. Peste pereţii ridicaţi la două trepte este aşezat acoperişul cu două rânduri de streşini. Altarul are acoperiş propriu, ceva mai coborât decât la alte edificii. Turnul-clopotniţă este prevăzut cu nelipsitul foişor ieşit din consolă, acoperit cu coiful specific. Ascuţit şi foarte evazat, acesta se sprijină pe cei opt stâlpi scurţi, legaţi în partea de sus prin arcade cioplite în lemn, iar în partea de jos – prin parapetul îmbrăcat în şindrilă.
Iconografia lăcaşului de cult din Poienile Izei imortalizează arta populară a satelor maramureşene de la sfârşitul secolului al XVIII-lea. Reminiscenţele tradiţionale, tematica postbizantină şi tratarea barocă se contopesc aici în ceea ce s-a numit „stil eclectic”. Pictată în anul 1794 de către zugravul Gheorghe din Dragomireşti, biserica se remarcă prin câteva caracteristici tematice deosebite. Pe lângă dramaticele scene care prezintă chinurile păcătoşilor în iad, în naos e pictată o inedită reprezentare simbolică a jertfei lui Hristos. Este vorba despre un pelican care îşi sfâşie pieptul pentru a-şi hrăni puii cu propria carne; o tragică metaforă ce vorbeşte despre sacrificiul lui Hristos, dar şi despre jertfe oamenilor acestor locuri.

Aceste elemente particularizează lăcaşul de cult din Poienile Izei, dar nu-l îndepărtează de stilul celorlalte biserici de lemn din Maramureş, monumente UNESCO, meritându-şi cu prisosinţă locul în cadrul acestora.

*Sursa foto: CJCPCT „Liviu Borlan” Maramureș, Rada Pavel

Statut

Patrimoniu UNESCO

Alte sugestii

5.0 1 recenzie
Rezervația naturală de tip mixt „Vârful Farcău - Lacul Vinderelu - Vârful Mihăilecu” se întinde pe o suprafață de aproximativ 100 de hectare și este alcătuită din zone de pajiști și lacuri, mărginite de două vârfuri montane, dezvăluind un relief glaciar deosebit de frumos. Lacul Vinderelu, una dintre principalele atracții ale ariei protejate, este un lac glaciar de formă ovală, situat la o altitudine de 1615. Rezervația surprinde și prin speciile rare de floră, cum sunt floarea-de-colț, afinul vânăt, vulturica și brândușa de munte, care se întâlnesc pe suprafața pajiștilor.
Vârful Farcău - Lacul Vinderelu - Vârful Mihăilecu, Romania
Rezervația naturală de tip floristic, faunistic și peisagistic este situată în Munții Maramureșului și se remarcă printr-un gol alpin unde, pe o suprafață compactă vegetează Narcissus radiiflorus, dar și alte specii florale specifice reliefului. Cea mai potrivită perioadă pentru vizitarea ariei protejate este la începutul lunii iulie, atunci când un covor de narcise sălbatice îmbracă poiana.
Situată în zona de depresiune a platoului Ignișului, la o altitudine de puțin sub 1000 de metri, Mlaștina Poiana Brazilor a fost declarată arie protejată. Rezervația naturală cuprinde o zonă de mlaștini oligotrofe, ideală pentru dezvoltarea unei faune specifice turbăriilor, dar și zone de pajiști și sectoare acoperite cu material lemnos. Zona mai este cunoscută ca cea mai joasă altitudine la care crește jneapănul în România. Multe specii de mamifere, păsări și reptile își găsesc adăpost în pitoreasca rezervație naturală.
Giulesti, Romania
Aria protejată Mlaștina Iezerul Mare constituie o rezervație naturală de tip floristic și faunistic. Din totalul suprafeței înmlăștinite, extrem de bine conservate, care se întinde pe aproximativ 20 de hectare, cinci hectare intră sub protecția legii. Zona cuprinde un ochi de apă, în jurul căruia se găsesc mlaștini oligotrofe, bogate în vegetație de tipul turbăriilor. Rezervația situată pe platoul Munților Igniș, la o altitudine de 1.014 metri, constituie habitatul ideal pentru multe specii de păsări, mamifere și reptile, fiind un veritabil monument al naturii.
Desești, Romania
Situată la o altitudine de 1040 de metri, mlaștina oligotrofă Tăul Negru constituie o arie naturală protejată, în al cărei areal se găsesc specii vegetale deosebite, impunându-se astfel conservarea biodiversității din zonă. Turbăria, care ajunge în unele zone la înălțimi cuprinse între 1.8 și 3 metri, prezintă în partea centrală un ochi de apă negricioasă.
Baiut, Romania
Aria protejată este situată în Munții Gutâi-Igniș și se întinde pe 15 hectare dintre care, pe o lungime de 700 de metri regăsim unicele chei în andezit din România. Zona sălbatică și pârâul Runcu, care își croiește drum agale printre chei, sporesc frumusețea rezervației naturale. Din păcate, odată cu finalizarea barajului Runcu-Firiza, o parte a acestei zone pitorești urmează să fie inundată.
DJ183A, Romania
Parte din teritoriul administrativ al comunei Coroieni, rezervația naturală de tip geologic „Cheile Babei” cuprinde sectorul de chei săpat de pârâul Poieni în calcare eocene și se întinde pe o suprafață de aproximativ 15 hectare. Rezervația adăpostește mici cascade, canioane și câteva peșteri, având și o deosebită importanță biologică. În zonă se mai pot vedea și renumitele cuptoare de var în care, în trecut, se ardea piatra din carieră. *Sursa forto: Bogdan Petrovan
DJ109F, Târgu Lăpuș 437127, Romania
Micul muzeu îi omagiază pe Ignaz Edler von Born (Born Ignac maghiarizat), un renumit metalurgist care s-a dedicat studiului mineralelor și pe Papp Simon, un geolog ilustru de al cărui nume se leagă tehnologia de extracție a țițeiului. Expertiza lui Ignaz von Born a fost recunoscută până și de împărăteasa Maria Teresa, pentru care metalurgistul a catalogat mineralele din colecția imperială. Tot el a contribuit decisiv și la tehnologia amalgamării cu mercur, utilizată pentru creșterea gradului de puritate a metalelor extrase. Aportul său considerabil la domeniul pe care l-a îndrăgit atât de mult a fost recunoscut prin decizia ca un mineral, și anume bornitul, să îi poarte numele. Personalitatea lui Born i-a servit drept muză chiar și compozitorului W. A. Mozart, care a fost inspirat de renumitul savant în elaborarea personajului principal din celebra operă „Flautul Fermecat”. Deși cariera în metalurgie este cea care i-a adus lui Ignaz von Born succesul binemeritat, acesta s-a remarcat și ca scriitor satiric. Geologul Papp Simon a avut, la rândul său, o traiectorie profesională strălucită, făcându-se cunoscut peste hotare, atât prin lucrările de cartografie geologică, cât și prin contribuția semnificativă la dezvoltarea industriei petrolifere. În patrimoniul muzeului amenajat în cinstea celor doi fii ai Cavnicului se găsesc azi numeroase obiecte care păstrează vie memoria lor. Vizitatorii pot vedea aici documente, fotografii, lucrări științifice, precum și o colecție de minerale care au aparținut celor două personalități. Tot aici sunt găzduite și o serie de unelte și obiecte minerești, care amintesc de perioada de aur a micului oraș minier, Cavnic. 
Strada Eliberării, Cavnic 435300, Romania
Biserica de lemn „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” a fost ridicată inițial în Țara Oașului, în perioada anului 1721. Lăcașul construit din lemn de stejar are dimensiuni modeste, turnul-clopotniță având de asemenea proporții reduse. Din pictura murală care împodobește pereții micuței biserici se mai disting doar fragmente. *Sursă foto: CJCPCT „Liviu Borlan” Maramureș
Șurdești 437332, Romania