Biserica de lemn „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din Rogoz

Muzeul de Științe Astronomice Baia Mare, cunoscut până nu demult sub denumirea de Complexul Astronomic Baia Mare și situat în zona centrului nou al orașului și-a deschis pentru prima dată porțile în anul 1969 fiind, la acea vreme, primul planetariu public din România. În acea perioadă, planetariul se mândrea cu observatorul astronomic pentru monitorizarea cerului de noapte. Începând cu anul 2015, complexul astronomic intră în posesia celui mai modern echipament de planetariu din întreaga țară, noul proiector stelar opto-mecanic permițând cea mai mare claritate a câmpului stelar. Astfel, instituția din Baia Mare deschide lista celor mai moderne planetarii optice nu doar din România, ci și din Europa de Sud-Est. Din anul 2020, muzeul aduce în fața publicului o prezentare captivantă și interactivă, care permite familiarizarea cu astronomia științifică și cea culturală, fiind destinată atât audienței generale, cât și publicului educațional. Spațiul expozițional al Muzeului de Științe Astronomice Baia Mare cuprinde cinci expoziții, și anume: expoziția de bază "Sistemul Solar”, expoziția permanentă "Obiecte DeepSky în Catalogul Messier”, expoziţia "Momente Solare – fotografii de Ilie Tudorel”, expoziția obiect de istorie a planetariului, precum și expoziția digitală multimedia "Constelații Românești Tradiționale”. Pe lângă acestea, instituția se mai mândrește cu expozițiile temporare inedite, găzduite periodic în incinta muzeului. În ceea ce privește patrimoniul tehnic și cultural al muzeului, la instrumentele optice de demonstrație și observație se mai adaugă și două colecții de astro-filatelie.

Instituția a fost inaugurată la 1 decembrie 2003 și își desfășoară activitatea sub umbrela Centrului Cultural-Social Vișeu de Sus, având un bogat și important patrimoniu ce cuprinde peste 1100 de piese. Bazele colecțiilor muzeului au fost puse în jurul anului 1970 în cadrul școlilor din localitate. Expoziția permanentă a muzeului este structurată pe două secții, istorie și etnografie, și aduce în atenția publicului aproximativ 800 de exponate dintre cele deținute în fondul muzeistic. Colecția istorică are în componență obiecte, ilustrații, documente și piese arheologice care refac parcursul istoriei locale, în timp ce în colecția etnografică se regăsesc poze, unelte de lucru și obiecte casnice, elemente ale portului popular, precum și exponate care amintesc de viața culturală și religioasă a oamenilor din această regiune. Deși vorbește despre trecut, Muzeul de Istorie și Etnografie din Vișeu de Sus este un obiectiv de actualitate, care a pus la adăpost crâmpeie din moștenirea materială și spirituală pe care avem datoria să o perpetuăm.

Muzeul de icoane și carte veche „Episcopul Gavril de Bârsana" este parte a ansamblului Mănăstirii Bârsana, unul dintre reperele spirituale ale Maramureșului, ale cărei funcții au fost întregite în anul 2005, prin deschiderea unui muzeu care expune artă bisericească și o colecție etnografică. Clădirea cu trei nivele în care funcționează muzeul a fost cea de-a douăsprezecea ridicată ca parte a ansamblului mănăstirii, încadrându-se în tipologia arhitecturală specifică zonei, care poate fi observată și în celelalte construcții monahale, aflate într-o perfectă unitate stilistică. La demisol au fost amenajate ateliere de iconografie religioasă și țesut, unde mâinile pricepute ale maicilor lucrează adevărate opere de artă, în timp ce la parter, în vitrine, sunt expuse cărți și icoane vechi. Cărțile sfinte și manuscrisele găzduite aici datează din secolele XVI – XIX și alcătuiesc un adevărat tezaur. La etaj se poate vizita o expoziție cu specific etnografic local, care întărește și mai mult spiritul autentic maramureșean resimțit în întregul ansamblu monahal.

Munții Rodnei ating cele mai mari altitudini din Carpații Orientali, Vârful Pietrosu, cel mai înalt din această grupă montană, măsurând 2.303 metri. Aici se poate explora al doilea parc național ca mărime din România, care dezvăluie printre cele mai frumoase peisaje glaciare. În cadrul acestui parc există trei zone de protecție strictă și patru zone de protecție integrală care surprind prin peisajul deosebit, dar și prin prezența unor specii de floră și faună extrem de rare.

Grupa muntoasă Munții Maramureșului face parte din Carpații Maramureșului și Bucovinei și se întinde atât pe teritoriul României, cât și al Ucrainei. Pe teritoriul românesc, Vârful Farcău este cel mai înalt pisc, atingând 1.957 de metri. Un teritoriu considerabil din Munții Maramureșului a fost declarat arie protejată, constituind cel mai mare parc natural din România. Parcul Natural Munții Maramureșului cuprinde patru rezervații naturale, ce se suprapun peste două situri Natura 2000, unde găsim 171 de kilometri de trasee turistice marcate.

Parte a Carpaților Maramureșului și Bucovinei, Munții Gutâi surprind prin peisaje de poveste, dominate de păduri de conifere și foioase, dar și de pășuni. Deși cel mai înalt vârf al acestei grupe muntoase este Gutâiul Mare, cu o înălțime de 1.443 de metri, preferatul turiștilor este Vârful Creasta Cocoșului în preajma căruia, pe o suprafață de aproximativ 50 de hectare se întinde o impresionantă rezervație de tip mixt. Pe lângă Creasta Cocoșului, Munții Gutâi adăpostesc alte nouă zone cu statut de rezervație.

Comitetul de Cultură și Artă al Regiunii Maramureș a decis realizarea Monumentului Ostașului Român în semn de recunoștință pentru militarii romani căzuți în bătăliile celui de-Al Doilea Război Mondial. Acest monument a fost realizat de sculptorul Andrei Ostap împreună cu arhitectul Anton Drâmboiau și are o lungime de 16 metri și o înălțime de peste10 metri. Pe partea interioară a zidului construit din ciment și piatră, sunt gravați muncitori și agricultori, iar pe partea exterioară regăsim scene de luptă: soldați, arme, tunuri și tancuri. În apropierea monumentului este amenajat un cimitir memorial al ostașilor care au luptat pentru țară.

Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenței, unul dintre punctele de reper ale județului nostru, a fost deschis în amintirea nedreptăților unui regim dictatorial, dar și a sufletelor care i-au căzut pradă și pe care nu ne permitem să le dăm uitării. Ideea înființării acestui Memorial care constituie un „un mijloc de resuscitare a memoriei colective”, a început să se materializeze în anul 1993, prin inițiativele Fundaţiei Academia Civică, propunerea proiectului-cadru către Consiliul Europei fiind făcută de către Ana Blandiana. După ani de eforturi laborioase, Memorialul a fost inaugurat la data de 20 iunie 1997, fiecare celulă devenind o sală muzeu care descrie cronologic sau tematic prețul scump plătit de națiunile Europei de Est sub teroarea regimului comunist. În una dintre curțile fostei închisori se poate vizita și un Spațiu de Reculegere și Rugăciune proiectat de către arhitectul Radu Mihăilescu, loc în care estetica antică se împletește cu cea modernă, într-un strigăt mut al suferinței îndurate de către cei aproape 8000 de deținuți care au sfârșit în închisorile, lagărele și locurile de deportare din România și ale căror nume au fost gravate pe pereții rampei de coborâre. Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei adăpostește mai multe opere de artă care înnobilează spațiul și amplifică experiența profund emoțională pe care vizitatorii acestui loc o resimt. Cea mai de amploare lucrare care poate fi văzută aici este grupul statuar „Cortegiul Sacrificaților”, care poartă semnătura sculptorului Aurel I. Vlad și care evocă impactul regimului comunist asupra vieților oamenilor. Tot din ansamblul acestui muzeu face parte și Cimitirul Săracilor, amplasat la aproximativ doi kilometri în afara orașului, unde se spune că au fost îngropați 54 de deținuți care și-au pierdut viața în închisoarea politică.

Mănăstirea cu hramul "Schimbarea la Față" din Botiza este un așezământ monahal de maici, ridicat în formă de cruce, a cărui construcție a fost demarată la începutul anilor '90. Complexul a fost ridicat din lemn de brad pe temelie de beton și prezintă un decor specific maramureșean. Deși a fost inițial acoperită cu tablă, în prezent mănăstirea are acoperișul din șindrilă. Biserica din cadrul așezământului a fost sfințită în anul 2007 și prezintă un interior frumos decorat cu scene biblice, pictate în stil neobizantin. Mănăstirea adăpostește și o icoană despre care se spune că ar fi făcătoare de minuni.