Biserica de lemn „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din Rogoz
Biserica de lemn „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din Rogoz

Biserica de lemn „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din Rogoz

282, Rogoz 435611, Romania

Despre

Situat chiar în inima Ţării Lăpuşului, satul Rogoz se mândreşte cu una dintre cele mai frumoase biserici de lemn ale Maramureşului. A fost înălţată în anul 1663, pe locul unei biserici arse de tătari la invazia lor din 1661, iar legendele spun că a fost construită din două lemne uriaşe aduse din Dealul Popii. Biserica închinată Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil se înscrie, în linii mari, în arhitectura specifică acestor locuri.

Spre deosebire de alte biserici, lăcaşul de cult din Rogoz se distinge printr-o asimetrie armonioasă. Acoperişul, pe un singur nivel, este mult mai coborât în partea de nord a edificiului, oferind protecţie unei mese amenajate pentru pomenirea celor adormiţi. Monumentala masă este alcătuită din două bârne şi este delimitată de segmente, destinate diferitelor familii, ale căror nume sunt scrijelite pe peretele de nord al bisericii. Aceste familii păstrează tradiţia şi, în fiecare an, în Joia Mare, aduc „bucate”, lăsându-le pe masă şi peste noapte, pentru ca în vinerea Răstignirii lui Hristos să fie dăruite săracilor.
Liniile arhitectonice armonioase se împletesc elegant cu ineditele elemente de decor. Pe lângă interesantul coif cu trei inele, situat deasupra foişorului turlei, întâlnim la Rogoz un frumos portal de intrare în pronaos şi o funie răsucită, întreruptă de un simbol solar, ce parcurge întregul zid din partea de sud.

Unice în Maramureş sunt, însă, capetele de grinzi ce susţin acoperişul, sculptate în formă de cai stilizaţi. Cei de pe faţada de sud sunt consideraţi în sat cărăuşi ai soarelui pe bolta cerească, iar cei de pe partea de nord, cărăuşi ai soarelui pe timp de noapte, în împărăţia morţilor. Altarul are, spre est, o fereastră circulară prin care, în perioada 1-15 august, razele soarelui pătrund şi luminează, timp de 30 de minute, masa Sfântului Altar. Acest aspect individualizează edificiul, alăturându-l altor monumente din istoria artei, care dirijează razele soarelui spre elemente simbolice importante.

Monumentul îşi întregeşte valoarea prin pictura executată în anul 1785 de către pictorii Radu Munteanu şi Nicolae Man. Programul iconografic e apropiat de cel din Deseşti şi se păstrează foarte bine. E interesant de urmărit un element din Judecata de Apoi, care este pictată în pronaos, şi anume: drumul spre rai, pe care îl parcurge sufletul, însoţit de înger. Tema este inspirată dintr-o credinţă populară ce vorbeşte despre vămile prin care trebuie să treacă omul după moarte pentru a ajunge alături de Dumnezeu. Biserica şi oamenii din satul Rogoz te introduc rapid într-o lume a basmului, în care întâlnirea dintre natural şi supranatural pare cel mai firesc lucru.

Statut

Patrimoniu UNESCO

Photo Gallery

Alte sugestii

5.0 1 recenzie
Rezervația naturală de tip mixt „Vârful Farcău - Lacul Vinderelu - Vârful Mihăilecu” se întinde pe o suprafață de aproximativ 100 de hectare și este alcătuită din zone de pajiști și lacuri, mărginite de două vârfuri montane, dezvăluind un relief glaciar deosebit de frumos. Lacul Vinderelu, una dintre principalele atracții ale ariei protejate, este un lac glaciar de formă ovală, situat la o altitudine de 1615. Rezervația surprinde și prin speciile rare de floră, cum sunt floarea-de-colț, afinul vânăt, vulturica și brândușa de munte, care se întâlnesc pe suprafața pajiștilor.
Vârful Farcău - Lacul Vinderelu - Vârful Mihăilecu, Romania
Rezervația naturală de tip floristic, faunistic și peisagistic este situată în Munții Maramureșului și se remarcă printr-un gol alpin unde, pe o suprafață compactă vegetează Narcissus radiiflorus, dar și alte specii florale specifice reliefului. Cea mai potrivită perioadă pentru vizitarea ariei protejate este la începutul lunii iulie, atunci când un covor de narcise sălbatice îmbracă poiana.
Situată în zona de depresiune a platoului Ignișului, la o altitudine de puțin sub 1000 de metri, Mlaștina Poiana Brazilor a fost declarată arie protejată. Rezervația naturală cuprinde o zonă de mlaștini oligotrofe, ideală pentru dezvoltarea unei faune specifice turbăriilor, dar și zone de pajiști și sectoare acoperite cu material lemnos. Zona mai este cunoscută ca cea mai joasă altitudine la care crește jneapănul în România. Multe specii de mamifere, păsări și reptile își găsesc adăpost în pitoreasca rezervație naturală.
Giulesti, Romania
Aria protejată Mlaștina Iezerul Mare constituie o rezervație naturală de tip floristic și faunistic. Din totalul suprafeței înmlăștinite, extrem de bine conservate, care se întinde pe aproximativ 20 de hectare, cinci hectare intră sub protecția legii. Zona cuprinde un ochi de apă, în jurul căruia se găsesc mlaștini oligotrofe, bogate în vegetație de tipul turbăriilor. Rezervația situată pe platoul Munților Igniș, la o altitudine de 1.014 metri, constituie habitatul ideal pentru multe specii de păsări, mamifere și reptile, fiind un veritabil monument al naturii.
Desești, Romania
Situată la o altitudine de 1040 de metri, mlaștina oligotrofă Tăul Negru constituie o arie naturală protejată, în al cărei areal se găsesc specii vegetale deosebite, impunându-se astfel conservarea biodiversității din zonă. Turbăria, care ajunge în unele zone la înălțimi cuprinse între 1.8 și 3 metri, prezintă în partea centrală un ochi de apă negricioasă.
Baiut, Romania
Aria protejată este situată în Munții Gutâi-Igniș și se întinde pe 15 hectare dintre care, pe o lungime de 700 de metri regăsim unicele chei în andezit din România. Zona sălbatică și pârâul Runcu, care își croiește drum agale printre chei, sporesc frumusețea rezervației naturale. Din păcate, odată cu finalizarea barajului Runcu-Firiza, o parte a acestei zone pitorești urmează să fie inundată.
DJ183A, Romania
Parte din teritoriul administrativ al comunei Coroieni, rezervația naturală de tip geologic „Cheile Babei” cuprinde sectorul de chei săpat de pârâul Poieni în calcare eocene și se întinde pe o suprafață de aproximativ 15 hectare. Rezervația adăpostește mici cascade, canioane și câteva peșteri, având și o deosebită importanță biologică. În zonă se mai pot vedea și renumitele cuptoare de var în care, în trecut, se ardea piatra din carieră. *Sursa forto: Bogdan Petrovan
DJ109F, Târgu Lăpuș 437127, Romania
Micul muzeu îi omagiază pe Ignaz Edler von Born (Born Ignac maghiarizat), un renumit metalurgist care s-a dedicat studiului mineralelor și pe Papp Simon, un geolog ilustru de al cărui nume se leagă tehnologia de extracție a țițeiului. Expertiza lui Ignaz von Born a fost recunoscută până și de împărăteasa Maria Teresa, pentru care metalurgistul a catalogat mineralele din colecția imperială. Tot el a contribuit decisiv și la tehnologia amalgamării cu mercur, utilizată pentru creșterea gradului de puritate a metalelor extrase. Aportul său considerabil la domeniul pe care l-a îndrăgit atât de mult a fost recunoscut prin decizia ca un mineral, și anume bornitul, să îi poarte numele. Personalitatea lui Born i-a servit drept muză chiar și compozitorului W. A. Mozart, care a fost inspirat de renumitul savant în elaborarea personajului principal din celebra operă „Flautul Fermecat”. Deși cariera în metalurgie este cea care i-a adus lui Ignaz von Born succesul binemeritat, acesta s-a remarcat și ca scriitor satiric. Geologul Papp Simon a avut, la rândul său, o traiectorie profesională strălucită, făcându-se cunoscut peste hotare, atât prin lucrările de cartografie geologică, cât și prin contribuția semnificativă la dezvoltarea industriei petrolifere. În patrimoniul muzeului amenajat în cinstea celor doi fii ai Cavnicului se găsesc azi numeroase obiecte care păstrează vie memoria lor. Vizitatorii pot vedea aici documente, fotografii, lucrări științifice, precum și o colecție de minerale care au aparținut celor două personalități. Tot aici sunt găzduite și o serie de unelte și obiecte minerești, care amintesc de perioada de aur a micului oraș minier, Cavnic. 
Strada Eliberării, Cavnic 435300, Romania
Biserica de lemn „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” a fost ridicată inițial în Țara Oașului, în perioada anului 1721. Lăcașul construit din lemn de stejar are dimensiuni modeste, turnul-clopotniță având de asemenea proporții reduse. Din pictura murală care împodobește pereții micuței biserici se mai disting doar fragmente. *Sursă foto: CJCPCT „Liviu Borlan” Maramureș
Șurdești 437332, Romania