Zona cu șmen

Casa muzeu a fost ridicată între anii 2006 - 2008, la inițiativa preotului ortodox Ioan Chirilă, pe locul unde funcționase fosta școală confesională ortodoxă. Deși construcția nu are o vechime însemnată, aceasta pare desprinsă din vremuri de demult datorită tipologiei arhitecturale tradiționale, specifică zonei etnografice Lăpuș. Construcția din lemn de brad și stejar, pe temelie de piatră, dezvăluie un interior modest alcătuit din trei încăperi: camera, tinda și cămara. Camera muzeului cu pereți scunzi și ferestre mici, adăpostește obiecte, unelte și textile tradiționale, dintre care unele vechi de sute de ani. Lada de zestre, războiul de țesut, lada de cereale, cămășile și zadiile sunt doar câteva dintre obiectele care refac imaginea vieții simple și autentice de altădată. Lăudabil este și faptul că toate obiectele care dau valoare „Casei Lăpușene" au fost donate de către locuitorii din Rogoz și, prin urmare, toate poartă povestea și încărcătura celor care le-au făurit și folosit de-a lungul vremii. Un alt punct forte al acestui muzeu este reprezentat de amplasarea sa în centrul localității, în imediata proximitate a bisericii de lemn cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril", edificiu cu o arhitectură complexă și o frumusețe aparte, care a fost inclus pe lista patrimoniului mondial al UNESCO. Biserica datează din anul 1661 și este cea mai renumită capodoperă arhitecturală și religioasă din Țara Lăpușului.

Muzeul Etnografic al Maramureşului este amenajat într-o impunătoare clădire, monument istoric și arhitectural. Deși eforturile de organizare a unei colecții etnografice cu specific maramureșean merg mai departe în timp, Muzeul Etnografic al Maramureşului a fost inaugurat în anul 1926. Din păcate, în anii ce au urmat Dictatului de la Viena, o însemnată parte a colecțiilor instituției a fost pierdută, muzeul local fiind reînființat abia în anul 1954, cu atenta implicare a lui Francisc Nistor, renumit etnograf, arheolog, profesor și fotograf. Expoziția etnografică permanentă, care poate fi vizitată și astăzi și-a deschis porțile pentru public în anul 1971. Aceasta cuprinde obiecte utilizate în agricultură sau la păstorit, dar și în confecționarea diverselor textile, toate aceste exponate ilustrând ocupațiile specifice zonei Maramureșului. Tot în cadrul expoziției permanente sunt prezentate și piese tradiționale de mobilier, elemente de port popular, piese de ceramică, precum și o colecție de măști autentice, specifice tradițiilor maramureșene din preajma sărbătorilor de iarnă. De asemenea, vizitatorii acestui important obiectiv turistic al județului au ocazia să admire și obiecte de artă religioasă, utilizate în tradiția bisericească a Maramureșului. Întreaga expoziție constituie o ilustrare a vieții țăranului simplu din Maramureș, cu toate etapele firești ale acesteia.

Muzeul de Științe Astronomice Baia Mare, cunoscut până nu demult sub denumirea de Complexul Astronomic Baia Mare și situat în zona centrului nou al orașului și-a deschis pentru prima dată porțile în anul 1969 fiind, la acea vreme, primul planetariu public din România. În acea perioadă, planetariul se mândrea cu observatorul astronomic pentru monitorizarea cerului de noapte. Începând cu anul 2015, complexul astronomic intră în posesia celui mai modern echipament de planetariu din întreaga țară, noul proiector stelar opto-mecanic permițând cea mai mare claritate a câmpului stelar. Astfel, instituția din Baia Mare deschide lista celor mai moderne planetarii optice nu doar din România, ci și din Europa de Sud-Est. Din anul 2020, muzeul aduce în fața publicului o prezentare captivantă și interactivă, care permite familiarizarea cu astronomia științifică și cea culturală, fiind destinată atât audienței generale, cât și publicului educațional. Spațiul expozițional al Muzeului de Științe Astronomice Baia Mare cuprinde cinci expoziții, și anume: expoziția de bază "Sistemul Solar”, expoziția permanentă "Obiecte DeepSky în Catalogul Messier”, expoziţia "Momente Solare – fotografii de Ilie Tudorel”, expoziția obiect de istorie a planetariului, precum și expoziția digitală multimedia "Constelații Românești Tradiționale”. Pe lângă acestea, instituția se mai mândrește cu expozițiile temporare inedite, găzduite periodic în incinta muzeului. În ceea ce privește patrimoniul tehnic și cultural al muzeului, la instrumentele optice de demonstrație și observație se mai adaugă și două colecții de astro-filatelie.

Instituția a fost inaugurată la 1 decembrie 2003 și își desfășoară activitatea sub umbrela Centrului Cultural-Social Vișeu de Sus, având un bogat și important patrimoniu ce cuprinde peste 1100 de piese. Bazele colecțiilor muzeului au fost puse în jurul anului 1970 în cadrul școlilor din localitate. Expoziția permanentă a muzeului este structurată pe două secții, istorie și etnografie, și aduce în atenția publicului aproximativ 800 de exponate dintre cele deținute în fondul muzeistic. Colecția istorică are în componență obiecte, ilustrații, documente și piese arheologice care refac parcursul istoriei locale, în timp ce în colecția etnografică se regăsesc poze, unelte de lucru și obiecte casnice, elemente ale portului popular, precum și exponate care amintesc de viața culturală și religioasă a oamenilor din această regiune. Deși vorbește despre trecut, Muzeul de Istorie și Etnografie din Vișeu de Sus este un obiectiv de actualitate, care a pus la adăpost crâmpeie din moștenirea materială și spirituală pe care avem datoria să o perpetuăm.

Muzeul de icoane și carte veche „Episcopul Gavril de Bârsana" este parte a ansamblului Mănăstirii Bârsana, unul dintre reperele spirituale ale Maramureșului, ale cărei funcții au fost întregite în anul 2005, prin deschiderea unui muzeu care expune artă bisericească și o colecție etnografică. Clădirea cu trei nivele în care funcționează muzeul a fost cea de-a douăsprezecea ridicată ca parte a ansamblului mănăstirii, încadrându-se în tipologia arhitecturală specifică zonei, care poate fi observată și în celelalte construcții monahale, aflate într-o perfectă unitate stilistică. La demisol au fost amenajate ateliere de iconografie religioasă și țesut, unde mâinile pricepute ale maicilor lucrează adevărate opere de artă, în timp ce la parter, în vitrine, sunt expuse cărți și icoane vechi. Cărțile sfinte și manuscrisele găzduite aici datează din secolele XVI – XIX și alcătuiesc un adevărat tezaur. La etaj se poate vizita o expoziție cu specific etnografic local, care întărește și mai mult spiritul autentic maramureșean resimțit în întregul ansamblu monahal.

Munții Rodnei ating cele mai mari altitudini din Carpații Orientali, Vârful Pietrosu, cel mai înalt din această grupă montană, măsurând 2.303 metri. Aici se poate explora al doilea parc național ca mărime din România, care dezvăluie printre cele mai frumoase peisaje glaciare. În cadrul acestui parc există trei zone de protecție strictă și patru zone de protecție integrală care surprind prin peisajul deosebit, dar și prin prezența unor specii de floră și faună extrem de rare.

Grupa muntoasă Munții Maramureșului face parte din Carpații Maramureșului și Bucovinei și se întinde atât pe teritoriul României, cât și al Ucrainei. Pe teritoriul românesc, Vârful Farcău este cel mai înalt pisc, atingând 1.957 de metri. Un teritoriu considerabil din Munții Maramureșului a fost declarat arie protejată, constituind cel mai mare parc natural din România. Parcul Natural Munții Maramureșului cuprinde patru rezervații naturale, ce se suprapun peste două situri Natura 2000, unde găsim 171 de kilometri de trasee turistice marcate.

Parte a Carpaților Maramureșului și Bucovinei, Munții Gutâi surprind prin peisaje de poveste, dominate de păduri de conifere și foioase, dar și de pășuni. Deși cel mai înalt vârf al acestei grupe muntoase este Gutâiul Mare, cu o înălțime de 1.443 de metri, preferatul turiștilor este Vârful Creasta Cocoșului în preajma căruia, pe o suprafață de aproximativ 50 de hectare se întinde o impresionantă rezervație de tip mixt. Pe lângă Creasta Cocoșului, Munții Gutâi adăpostesc alte nouă zone cu statut de rezervație.

Comitetul de Cultură și Artă al Regiunii Maramureș a decis realizarea Monumentului Ostașului Român în semn de recunoștință pentru militarii romani căzuți în bătăliile celui de-Al Doilea Război Mondial. Acest monument a fost realizat de sculptorul Andrei Ostap împreună cu arhitectul Anton Drâmboiau și are o lungime de 16 metri și o înălțime de peste10 metri. Pe partea interioară a zidului construit din ciment și piatră, sunt gravați muncitori și agricultori, iar pe partea exterioară regăsim scene de luptă: soldați, arme, tunuri și tancuri. În apropierea monumentului este amenajat un cimitir memorial al ostașilor care au luptat pentru țară.