Locații

Absida din Şişeşti, care a fost cândva altarul bisericii cu hramul „Sfinții Petru și Pavel”, a fost construită din lemn de stejar în anul 1675. Baza construcției este înconjurată de o torsadă în relief, în timp ce din mijlocul pereților pornesc console largi. Deasupra torsadei se remarcă mai multe cruci din lemn. Pereții interiori mai păstrează câteva urme ale picturii inițiale. *Sursă foto: CJCPCT „Liviu Borlan” Maramureș, Florin Pop

Ridicată la mijlocul secolului al XIX-lea, absida a aparținut de biserica de lemn „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril” din Cufoaia, din care se mai păstrează astăzi doar altarul poligonal, piatra Sfintei Mese și ușa de la intrare. În jurul absidei amplasate pe un deal din partea centrală a satului se găsește un vechi cimitir, înconjurat de fragmente ale unui zid de piatră.  *Sursă foto: CJCPCT „Liviu Borlan” Maramureș, Florin Pop

Ansamblul Memorial al Martirilor de la Moisei constituie o comemorare a jertfei supreme a strămoșilor noștri pentru țară. La data fatidică de 14 octombrie 1944, 29 de români și-au pierdut viețile în două case de lemn de la periferia Moiseiului, sub ploaia de gloanțe a trupelor maghiare, care se aflau în retragere. Cele două case ale ororilor au devenit case memoriale în anul 1983, omagiind memoria celor care, în încercarea de a ajunge la familiile lor, au sfârșit fără a avea vreo vină. Aici se pot vedea obiecte personale și fotografii care au aparținut victimelor. Trupurile neînsuflețite ale celor care au căzut pradă gloanțelor au fost îngropate într-o groapă comună abia la două săptămâni de la tragicul episod, deasupra acesteia fiind înălțată o troiță de lemn, care a fost înlocuită mai târziu cu un ansamblu memorial realizat de către renumitul sculptor maramureșean, Vida Géza. Monumentul cuprinde două chipuri omenești și zece măști tradiționale realizate din piatră, fiecare dintre măști având o simbolistică legată de sacrificiu și izbăvire, precum și de nedreptățile și tragediile petrecute în vremea războiului.

Bastionul Măcelarilor este unul dintre cele șapte ridicate cu aproximativ jumătate de mileniu în urmă, ca parte a sistemului de fortificații care avea scop de apărare a orașului medieval Baia Mare. Fiecare astfel de bastion a fost încredințat unei bresle, iar pentru că breasla măcelarilor era cea mai numeroasă și pentru că acest bastion străjuia una dintre cele mai importante porți de intrare în cetate, respectiv cea de sud, a primit numele de Bastionul Măcelarilor. Acest turn mai este cunoscut și sub denumirea de Bastionul de Muniții, întrucât pentru o perioadă, una dintre încăperile sale a servit ca loc de depozitare a muniției menită să apere cetatea în fața unor presupuse atacuri. De Bastionul Măcelarilor se leagă și sfârșitul legendarului haiduc Pintea Viteazul care, în timpul răscoalei antihabsburgice din anul 1703, a fost împușcat tocmai lângă Poarta de Sud a orașului. În decursul vremii, turnul a trecut prin mai multe procese de restaurare, fiind refăcut în perioada 2009-2011, în cadrul unui amplu proiect. În prezent, bastionul figurează pe lista monumentelor istorice de valoare națională și găzduiește expoziții și târguri cu teme etnografice și folclorice, reușind să poarte vizitatorii în trecutul zbuciumat al vechiului oraș medieval.

Biserica ortodoxă cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” a fost construită în stil baroc în anul 1793, datare care conferă monumentului istoric statutul de cel mai vechi lăcaș de cult din orașul Baia Sprie. Nava spațioasă, altarul semicircular și turnul clopotniță cu cioiful în formă de bulb sunt câteva dintre elementele cu care se remarcă frumoasa biserică. Interiorul sfântului lăcaș surprinde prin pictura bolții, care se mai distinge parțial, iconostasul bogat ornamentat și picturile de pe stâlpii ușilor împărătești. *Sursă foto: CJCPCT „Liviu Borlan” Maramureș

Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Copalnic a fost ridicată în anul 1735, având fundația și zidăria din piatră și suprastructura de lemn. Lăcașul de dimensiuni medii este prevăzut cu compartimentarea specifică, respectiv pronaos, naos și altar. De-a lungul vremii, biserica a trecut prin mai multe etape de restaurare, cea mai recentă având loc în perioada 2011 – 2012. *Sursă foto: CJCPCT „Liviu Borlan” Maramureș

Biserica „Cuvioasa Paraschiva” din Cetățele a fost ridicată în anul 1794, fiind construită din piatră, cu șarpantă de lemn și învelitoare din eternit. Deși a trecut prin numeroase reparații, lăcașul și-a păstrat compartimentarea cu pridvor, pronaos, naos și altar. Biserica adăpostește icoane extrem de valoroase realizate în anii 1754 și 1785, una dintre ele fiindu-i atribuită renumitului pictor Ștefan Zugravul. *Sursă foto: CJCPCT „Liviu Borlan” Maramureș

Ridicată în anul 1672 din lemn de brad pe temelie de piatră, biserica este una de mici dimensiuni, având un pridvor deschis, pronaos peste care se înalță turla, naos și altar. Din pictura inițială a pereților interiori, dar și din cea care a înlocuit-o pe aceasta, realizată în anul 1871, se mai păstrează astăzi doar fragmente. Unicitatea edificiului este dată de forma altarului, biserica fiind singura din județul nostru care are un altar poligonal, cu șase laturi exterioare. *Sursă foto: CJCPCT „Liviu Borlan” Maramureș, Timur Chiș

Biserica de lemn "Adormirea Maicii Domnului" din Călinești Susani a fost ridicată în anul 1758, fiind neobișnuită pentru bisericile de lemn din Maramureș, formele sale relevând mai degrabă influențe moldovenești. Interiorul mai păstrează astăzi unele fragmente ale picturilor murale realizate în anul 1788.

Ridicată în anul 1757 ca o construcție modestă, biserica de lemn „Adormirea Maicii Domnului” a fost mutată aproximativ 100 de ani mai târziu pe actualul amplasament. Aici, pe măsură ce populația satului a crescut, a fost necesară și extinderea lăcașului prin adăugarea pridvorului și a cafasului, construirea turnului, lărgirea naosului și refacerea altarului. Modificările suferite au transformat planul bisericii în unul atipic, acesta nemaiavând absida decroșată. 

Biserica de lemn „Adormirea Maicii Domnului” din Lăpuş datează din anul 1697, fiind construită din lemn de frasin pe temelie de piatră. Edificiul este realizat pe un plan tip navă, având un turn cu un coif conic. La exterior biserica prezintă decorațiuni la nivelul pereților și al portalului de intrare, predominând motivul fagurelui și crucile cenotafe. Din pictura inițială se mai disting fragmente pe pereții pronaosului și ai naosului. *Sursă foto: CJCPCT „Liviu Borlan” Maramureș, Florin Pop

Potrivit unei legende locale, biserica de lemn cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” din Săcălășeni datează din 1442, fiind reconstruită în secolul al XVII-lea. Studiile dendrocronologice au relevat însă că aceasta a fost ridicată pe actualul amplasament între anii 1723 – 1725. Edificiul surprinde prin proporțiile impresionante, dar și prin grosimea bârnelor și turnul-clopotniță foarte înalt. În interior se pot distinge picturi murale realizate în 1865, aflate însă într-o stare avansată de degradare. Sursă foto: CJCPCT „Liviu Borlan” Maramureș, Florin Pop

Biserica de lemn cu hramul  „Adormirea Maicii Domnului” din Șieu datează din jurul anilor 1717-1720, însă a trecut prin mai multe procese de renovare la mijlocul secolului al XVIII-lea, în prima jumătate a secolului al XIX-lea și la începutul secolului XX. Din construcția inițială s-au mai păstrat structura pereților în partea de jos, cheotorile vechi la altar, scobiturile din consolele interioare, fragmente dintr-o fereastră cu oblon, portalele de intrare în tindă și pronaos, dar și unele icoane vechi împărătești.

Pe Valea Izei, drumul ce însoţeşte pâraiele Botiza şi Poieni duce spre satul Poienile Izei, unde se află impresionanta biserică de lemn „Cuvioasa Parascheva”. Construită în prima jumătate a secolului al XVII-lea – perioadă în care voievodul moldovean Vasile Lupu a adus moaştele Cuvioasei Parascheva la Iaşi – biserica atestă peste ani legăturile culturale şi religioase între românii maramureşeni şi cei moldoveni. Formele clare ale monumentului, alături de elementele decorative obţinute prin dirijarea artistică a structurii de lemn, impresionează şi creează armonie cu natura înconjurătoare. Edificiul respectă configuraţia tradiţională, cu pronaos, naos şi altar, la care s-a adăugat mai târziu un pridvor. Spre deosebire de alte monumente păstrate, construcţia altarului aminteşte de vechile biserici cu altar pătrat, soluţie arhitectonică rar întâlnită astăzi. Peste pereţii ridicaţi la două trepte este aşezat acoperişul cu două rânduri de streşini. Altarul are acoperiş propriu, ceva mai coborât decât la alte edificii. Turnul-clopotniţă este prevăzut cu nelipsitul foişor ieşit din consolă, acoperit cu coiful specific. Ascuţit şi foarte evazat, acesta se sprijină pe cei opt stâlpi scurţi, legaţi în partea de sus prin arcade cioplite în lemn, iar în partea de jos – prin parapetul îmbrăcat în şindrilă. Iconografia lăcaşului de cult din Poienile Izei imortalizează arta populară a satelor maramureşene de la sfârşitul secolului al XVIII-lea. Reminiscenţele tradiţionale, tematica postbizantină şi tratarea barocă se contopesc aici în ceea ce s-a numit „stil eclectic”. Pictată în anul 1794 de către zugravul Gheorghe din Dragomireşti, biserica se remarcă prin câteva caracteristici tematice deosebite. Pe lângă dramaticele scene care prezintă chinurile păcătoşilor în iad, în naos e pictată o inedită reprezentare simbolică a jertfei lui Hristos. Este vorba despre un pelican care îşi sfâşie pieptul pentru a-şi hrăni puii cu propria carne; o tragică metaforă ce vorbeşte despre sacrificiul lui Hristos, dar şi despre jertfe oamenilor acestor locuri. Aceste elemente particularizează lăcaşul de cult din Poienile Izei, dar nu-l îndepărtează de stilul celorlalte biserici de lemn din Maramureş, monumente UNESCO, meritându-şi cu prisosinţă locul în cadrul acestora. *Sursa foto: CJCPCT „Liviu Borlan” Maramureș, Rada Pavel

Construită în anul 1699 în Vișeul de Jos, biserica de lemn „Cuvioasa Paraschiva” a fost oferită botizenilor în anul 1899. Edificiul respectă specificul bisericilor maramureșene, acoperișul având poală dublă. De asemenea, tocul ușii de la intrare este decorat asemenea porților maramureșene, în timp ce funia sculptată în lemn înconjoară biserica. 

Ridicată în anul 1928 din bârne de fag, biserica „Cuvioasa Paraschiva” din Izvoarele se înscrie în tiparul clasic al lăcașurilor cu pridvor, pronaos, naos și altar pentagonal. Pereții exteriori sunt îmbrăcați cu lambriuri dispuse orizontal, în timp ce pereții interiori regăsim aplicate icoane realizate pe placaj. Iconostasul edificiului a fost adus de la o veche biserică de lemn din Făurești. *Sursă foto: CJCPCT „Liviu Borlan” Maramureș

Cu o datare incertă, care o plasează fie în secolul al XVII-lea, fie în secolul al XVIII-lea, biserica de lemn „Cuvioasa Paraschiva” a fost strămutată din Suciu de Jos în satul Rogoz, în anul 1883. Lăcașul surprinde prin proporțiile turnului drănițit, având coiful așezat pe opt stâlpi de formă tronconică. În interior pictura s-a conservat în pronaos și pe cafas, fiind însă degradată în altar. *Sursă foto: CJCPCT „Liviu Borlan” Maramureș

Construită din lemn de stejar în jurul anului 1639, biserica de lemn „Cuvioasa Paraschiva” din Sârbi Susani dezvăluie prin forma acoperișului și trecerea spre partea sacră, unele dintre cele mai arhaice trăsături regăsite în arhitectura sacrală de lemn românească. Portalul de intrare care se crede că evocă un calendar bizantin, a supraviețuit timpului, oferind o valoare inestimabilă bisericii.  *Sursă foto: CJCPCT „Liviu Borlan” Maramureș, Rada Pavel

Biserica de lemn „Cuvioasa Paraschiva” din Sat-Șugatag a fost ridicată din lemn de stejar datat în jurul anilor 1698-1699. Proporțiile ansamblului, acoperișul cu poală dublă deasupra pronaosului și naosului și cu o singură streașină deasupra altarului, turnul cu foișorul scos în afara profilului de bază și cu un coif prelungit în opt ape sunt doar câteva elemente care încadrează lăcașul de cult în tipologia bisericilor de lemn maramureșene. Pereții exteriori sunt decorați cu motivul frânghiei, în timp ce în interior se mai pot distinge doar fragmente din pictura care împodobește lăcașul. 

Biserica de lemn „Cuvioasa Paraschiva” din Stejera a fost ridicată în anul 1700 și este un lăcaș de mici dimensiuni, având o turlă de 13 metri și un pridvor cu arcadă frontală, care se mai sprijină pe trei dintre cei patru stâlpi inițiali. În interior, pereții sunt decorați cu picturi realizate în anul 1843, care au fost reconstituite în anul 1848, astăzi putând fi admirate doar câteva scene din compoziția de atunci. *Sursă foto: CJCPCT „Liviu Borlan” Maramureș

Construită din lemn de stejar în secolul al XVII-lea, biserica de lemn „Cuvioasa Paraschiva” din Valea Stejarului se înscrie, datorită proporțiilor, în specificul maramureșean. În interior, pictura specifică iconografiei bizantine, realizată pe pânză, se mai păstrează doar în mică parte. Cu toate acestea, în edificiu se regăsesc mai multe obiecte valoroase, precum: icoane, cărți de ritual, Tripticul sau medalioanele de pe ușile împărătești. Sursă foto: CJCPCT „Liviu Borlan” Maramureș, Rada Pavel

Dintr-un muzeu care redă viața satului maramureșean, nu putea lipsi simbolul credinței strămoșești. Așadar, vizitatorii se pot reculege într-o biserică de lemn, ridicată în anul 1630 și adusă aici din satul Chechiș, în 1939. Fiind o biserică "în cult", aici se săvârșesc slujbe religioase în fiecare duminică și în zilele de sărbătoare. Biserica poartă hramul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe Purtător de Biruință și adăpostește icoane pe lemn din secolul 18, precum și icoane pe sticlă din secolul 19. Odată cu prăznuirea acestui sfânt, Muzeul Satului Baia Mare își deschide porțile pentru vizitatori. Această biserică a fost inclusă de către Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale "Liviu Borlan" Maramureș în proiectul său Biserici din Țara Chioarului.TururiVirtuale. Troița de lângă biserică a fost sfințită în 2019 și este decorată cu motive tradiționale specifice Maramureșului: funia, copacul vieții, simboluri astrale.

Cea mai veche construcție care îmbogățește patrimoniul Muzeului Satului Maramureșean este biserica, strămutată aici din localitatea Oncești, unde fusese adusă din satul Criciova, de pe malul drept al Tisei. Trăsăturile arhaice ale construcției sunt reliefate de ferestrele mici, structura închiotorată pe două nivele și prezența unei uși împărătești și a uneia diaconești. Pictura lăcașului care datează din secolul al XVI-lea a fost refăcută în anul 1802. 

Biserica cu hramul "Înălțarea Domnului" a fost ridicată din lemn, în anul 1992, după specificul arhitectural al bisericilor maramureșene. Lăcașul în formă de cruce are pronaos, naos și altar, fiind acoperit cu șindrilă și având un turn încheiat cu un coif prelung. În interior, frumosul edificiu adăpostește un iconostas sculptat în lemn de stejar și împodobit cu icoane bizantine.

Biserica de lemn ucraineană „Înălțarea Domnului” din Poienile de sub Munte datează din jurul anilor 1788 - 1798. În arhitectura sa se îmbină două stiluri, cel maramureșean și cel cu influențe rutene, regăsit acoperişul în formă de clopot, dar și în șirul lat de streșini. Totodată, biserica mai surprinde prin poziționare, aceasta fiind situată pe un teren drept, în mijlocul unei curți deschise. *Sursă foto: CJCPCT „Liviu Borlan” Maramureș, Timur Chiș