Locații

Ridicată la mijlocul secolului al XIX-lea, absida a aparținut de biserica de lemn „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril” din Cufoaia, din care se mai păstrează astăzi doar altarul poligonal, piatra Sfintei Mese și ușa de la intrare. În jurul absidei amplasate pe un deal din partea centrală a satului se găsește un vechi cimitir, înconjurat de fragmente ale unui zid de piatră.  *Sursă foto: CJCPCT „Liviu Borlan” Maramureș, Florin Pop

Biserica de lemn „Adormirea Maicii Domnului” din Lăpuş datează din anul 1697, fiind construită din lemn de frasin pe temelie de piatră. Edificiul este realizat pe un plan tip navă, având un turn cu un coif conic. La exterior biserica prezintă decorațiuni la nivelul pereților și al portalului de intrare, predominând motivul fagurelui și crucile cenotafe. Din pictura inițială se mai disting fragmente pe pereții pronaosului și ai naosului. *Sursă foto: CJCPCT „Liviu Borlan” Maramureș, Florin Pop

Ridicată în anul 1928 din bârne de fag, biserica „Cuvioasa Paraschiva” din Izvoarele se înscrie în tiparul clasic al lăcașurilor cu pridvor, pronaos, naos și altar pentagonal. Pereții exteriori sunt îmbrăcați cu lambriuri dispuse orizontal, în timp ce pereții interiori regăsim aplicate icoane realizate pe placaj. Iconostasul edificiului a fost adus de la o veche biserică de lemn din Făurești. *Sursă foto: CJCPCT „Liviu Borlan” Maramureș

Cu o datare incertă, care o plasează fie în secolul al XVII-lea, fie în secolul al XVIII-lea, biserica de lemn „Cuvioasa Paraschiva” a fost strămutată din Suciu de Jos în satul Rogoz, în anul 1883. Lăcașul surprinde prin proporțiile turnului drănițit, având coiful așezat pe opt stâlpi de formă tronconică. În interior pictura s-a conservat în pronaos și pe cafas, fiind însă degradată în altar. *Sursă foto: CJCPCT „Liviu Borlan” Maramureș

Biserica de lemn de mici dimensiuni cu hramul „Intrarea în Biserică” din Dobricu Lăpușului a fost ridicată în secolul al XVIII-lea, fiind construită din lemn de stejar și fundație de piatră. Planimetria edificiului cuprinde pronaos, naos şi altar poligonal. Pereții exteriori sunt decorați la nivelul portalului ușii de intrare, în timp ce în interior încă se păstrează în mare parte pictura inițială, aceasta încadrându-se în stilul artistic al pictorului Radu Munteanu. *Sursă foto: CJCPCT „Liviu Borlan” Maramureș, Florin Pop

Datând din secolul al XVIII-lea, biserica de lemn „Sfânta Maria” din Fântânele poartră actualmente hramul „Sfântul Nicolae”, fiind construită din bârne de lemn și fundație de piatră, cu planimetria obișnuită compusă din pridvor, pronaos, naos şi altar poligonal. Turnul-clopotniță are coiful octogonal și învelit cu tablă, terminându-se în partea superioară cu un bulb și o cruce simplă. În interior, pereții tencuiți sunt decorați cu motive geometrice și florale.

Biserica de lemn „Sfântul Dumitru” din Larga a fost ridicată în anul 1802, respectând o planimetrie standard, cu pronaos, naos și altar. Peste acoperișul în patru ape se înalță turnul-clopotniță, al cărui coif are streașina pentagonală. În interior se mai disting fragmente ale picturii realizate de către pictorul Gheorghe Opriș. *Sursă foto: CJCPCT „Liviu Borlan” Maramureș

Construită în secolul al XVIII-lea, biserica de lemn „Sfântul Dumitru” din Răzoare se remarca prin lemnul care acoperă construcția la exterior și lambriurile de lemn care pot fi regăsite și în interior, până la jumătatea pereților. Edificiul are o planimetrie tip navă, cu pridvor închis, pronaos, naos și altar rectangular decroșat, un acoperiș învelit în draniță și turn-clopotniță cu coif tronconic. Pereții interiori sunt zugrăviți, fiind împodobiți cu icoane și ștergare tradiționale. *Sursă foto: CJCPCT „Liviu Borlan” Maramureș, Florin Pop

Deși nu se cunoaște exact data ridicării sale, biserica de lemn „Sfântul Ilie Proorocul” din Cupșeni a fost datată în secolul al XVIII-lea, respectând planimetria clasică a bisericilor din această zonă, cu pridvor, pe latura vestică, pronaos, naos și absidă poligonală. În ceea ce privește pictura interioară, degradată aproape în întregime, inscripția din altar consemnează anul 1823. Edificiul se remarcă atât prin turnul-clopotniță masiv, cât și prin scara care asigură accesul în turn, aceasta având treptele scobite într-un singur trunchi de copac. Sursă foto: CJCPCT „Liviu Borlan” Maramureș, Florin Pop

Biserica de lemn „Sfântul Ioan Evanghelistul” datează din anul 1803 și a fost ridicată din lemn de stejar, fiind amplasată inițial în satul Fântânele și strămutată în satul Izvoarele în anul 1926. Având pridvor, pronaos, naos și altar, construcția are un acoperiș din draniță de fag și un turn-clopotniță al cărui coif se termină cu o cruce din fier cu semilună. Pereții interiori au fost pictați în anul 1998. *Sursă foto: CJCPCT „Liviu Borlan” Maramureș

Biserica de lemn „Sfântul Nicolae” datează din secolul al XVIII-lea. Monografia Protopopiatului Lăpuș consemnează faptul că biserica a fost dăruită credincioșilor din Boiereni de către cei din Suciu de Jos, în anul 1882. Lăcașul din lemn de stejar este modest ca proporții, fiind acoperit cu draniță, iar turnul cu tablă zincată. În interior, pictura inițială s-a conservat la nivelul bolţii, în naos şi altar.

Ridicată în anul 1870 de meșterii Petruț Ioan și Petruț Grigore din Măgoaja, biserica de lemn „Sfântul Nicolae” din Costeni prezintă o planimetrie clasică, cu pridvor pe latura vestică, pronaos, naos și altar poligonal. Construcția se încadrează în rândul celor de mari dimensiuni, având un acoperiș în patru ape, un turn-clopotniță înalt, cu patru turnulețe și un coif de formă piramidală. În exterior, pereții sunt decorați la nivelul portalului de intrare, în timp ce în interior sunt văruiți în albastru deschis. În anul 2017, în urma unei furtuni puternice, coiful bisericii s-a prăbușit. Începând cu 2020, lăcașul face obiectul unui amplu proces de reabilitare.

Biserica de lemn „Sfinţii Apostoli” din Groape datează din anul 1830 și a fost ridicată inițial în satul Măgureni, fiind strămutată în Groape în jurul anului 1900. Planimetria lăcașului este cea frecventă, având pridvor, pronaos, naos şi altar poligonal decroşat. Atât la exterior cât și la interior pereții sunt tencuiți, fiind pictați doar la nivelul tavanului din pronaos şi a bolţii din naos şi altar. Peste acoperișul din șindrilă a fost pusă tablă de aluminiu, în anul 2009. *Sursă foto: CJCPCT „Liviu Borlan” Maramureș, Florin Pop

Ridicată între anii 1809-1819, biserica de lemn „Sfinții Apostoli” din Poiana Botizii a trecut printr-un proces de extindere în anul 1920, când i-a fost adăugată o tindă. Lăcașul de dimensiuni medii, construit din lemn de stejar pe temelie de piatră, a fost pictat în interior în anul 1906. Acoperișul bisericii este învelit în draniță, iar turnul amplasat deasupra naosului este format dintr-o singură secțiune scândurită. *Sursă foto: CJCPCT „Liviu Borlan” Maramureș, Florin Pop

Biserica de lemn „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Costeni a fost ridicată în anul 1885, având o structură de lemn, tencuită atât pe exterior, cât și pe interior. Coiful lăcașului are patru turnulețe și este îmbrăcat cu tablă, în timp ce pictura parietală inițială a fost înlocuită în timp cu alta, modernă, fără a păstra specificul timpului din care datează edificiul.  *Sursă foto: CJCPCT „Liviu Borlan” Maramureș

Lăcaș de cult de dimensiuni medii, biserica de lemn din „Sfinţii Arhangheli” din Ungureni datează din secolul al XVIII-lea, fiind construită din lemn de frasin, cu planimetria specifică compusă din pronaos, naos și altar. La exterior, marginea acoperișului este decorată cu un brâu în frânghie răsucită, pe peretele sudic, vestic și pe ușa de intrare mai păstrându-se și urme de pictură. În interior edificiul este pictat în întregime, pictura fiind însă foarte degradată în zona pronaosului. *Sursă foto: CJCPCT „Liviu Borlan” Maramureș, Florin Pop

Datată în secolul al XVII-lea, biserica de lemn „Sfinţii Arhangheli” din Vima Mică are o planimetrie constituită din pronaos poligonal, naos şi altar poligonal, în timp ce turnul-clopotniță prezintă un coif tronconic, care se termină cu o cruce cu trei braţe și semilună. Pictura interioară a fost refăcută în anul 1902 de către pictorul Ioan Coste, însă în lăcaș pot fi văzute și fragmente ale unei picturi mai vechi. *Sursă foto: CJCPCT „Liviu Borlan” Maramureș

Situat chiar în inima Ţării Lăpuşului, satul Rogoz se mândreşte cu una dintre cele mai frumoase biserici de lemn ale Maramureşului. A fost înălţată în anul 1663, pe locul unei biserici arse de tătari la invazia lor din 1661, iar legendele spun că a fost construită din două lemne uriaşe aduse din Dealul Popii. Biserica închinată Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil se înscrie, în linii mari, în arhitectura specifică acestor locuri. Spre deosebire de alte biserici, lăcaşul de cult din Rogoz se distinge printr-o asimetrie armonioasă. Acoperişul, pe un singur nivel, este mult mai coborât în partea de nord a edificiului, oferind protecţie unei mese amenajate pentru pomenirea celor adormiţi. Monumentala masă este alcătuită din două bârne şi este delimitată de segmente, destinate diferitelor familii, ale căror nume sunt scrijelite pe peretele de nord al bisericii. Aceste familii păstrează tradiţia şi, în fiecare an, în Joia Mare, aduc „bucate”, lăsându-le pe masă şi peste noapte, pentru ca în vinerea Răstignirii lui Hristos să fie dăruite săracilor. Liniile arhitectonice armonioase se împletesc elegant cu ineditele elemente de decor. Pe lângă interesantul coif cu trei inele, situat deasupra foişorului turlei, întâlnim la Rogoz un frumos portal de intrare în pronaos şi o funie răsucită, întreruptă de un simbol solar, ce parcurge întregul zid din partea de sud. Unice în Maramureş sunt, însă, capetele de grinzi ce susţin acoperişul, sculptate în formă de cai stilizaţi. Cei de pe faţada de sud sunt consideraţi în sat cărăuşi ai soarelui pe bolta cerească, iar cei de pe partea de nord, cărăuşi ai soarelui pe timp de noapte, în împărăţia morţilor. Altarul are, spre est, o fereastră circulară prin care, în perioada 1-15 august, razele soarelui pătrund şi luminează, timp de 30 de minute, masa Sfântului Altar. Acest aspect individualizează edificiul, alăturându-l altor monumente din istoria artei, care dirijează razele soarelui spre elemente simbolice importante. Monumentul îşi întregeşte valoarea prin pictura executată în anul 1785 de către pictorii Radu Munteanu şi Nicolae Man. Programul iconografic e apropiat de cel din Deseşti şi se păstrează foarte bine. E interesant de urmărit un element din Judecata de Apoi, care este pictată în pronaos, şi anume: drumul spre rai, pe care îl parcurge sufletul, însoţit de înger. Tema este inspirată dintr-o credinţă populară ce vorbeşte despre vămile prin care trebuie să treacă omul după moarte pentru a ajunge alături de Dumnezeu. Biserica şi oamenii din satul Rogoz te introduc rapid într-o lume a basmului, în care întâlnirea dintre natural şi supranatural pare cel mai firesc lucru.

Potrivit Monografiei Protopopiatului Lăpuș, biserica de lemn „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril” a ridicată între anii 1735-1738 și strămutată din Suciu de Jos în satul Boiereni, în anul 1810. Având dimensiuni medii, lăcașul este constituit din pronaos, naos şi altar, distingându-se prin turnul scurt şi drăniţit în partea superioară. Coiful, de formă piramidală, este acoperit cu tablă și susținut de opt stâlpi. Interiorul bisericii este tencuit, pictura regăsindu-se numai pe uşile împărăteşti şi diaconeşti. *Sursă foto: CJCPCT „Liviu Borlan” Maramureș, Florin Pop

Denumit, conform tradiției populare „Bisericuța mică”, lăcașul de cult a fost ridicat în secolul al XVIII-lea, fiind amplasat inițial în Peteritea și strămutat în Cupșeni în anul 1847. Biserica de lemn „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril” surprinde prin dimensiunile mici, prin turla cu secțiunea de jos în trei laturi, dar și prin lipsa pridvorului. La interior pictura încă se păstrează, mai puțin la nivelul pronaosului, care este văruit. *Sursă foto: CJCPCT „Liviu Borlan” Maramureș, Florin Pop

Ridicată în secolul al XVIII-lea, biserica de lemn „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” din Dobricu Lăpușului surprinde prin planimetria care relevă un pronaos de formă poligonală, dar și prin decorul pereților exteriori, înconjurați de un brâu sculptat în torsadă. În interior, pictura este diferită în fiecare încăpere, cea din naos putând fi atribuită zugravului Radu Munteanu. *Sursă foto: CJCPCT „Liviu Borlan” Maramureș, Florin Pop

Biserica de lemn „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril” din Drăghia a fost construită în anul 1706 din lemn de stejar pe fundație de piatră, încadrându-se în planimetria clasică alcătuită din pronaos, naos și altar. Pictura interioară, realizată de Petre Diacul din Preluca, este degradată aproape în întregime și necesită de urgență restaurare. *Sursă foto: CJCPCT „Liviu Borlan” Maramureș, Florin Pop

Biserica de lemn cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” a fost ridicată în secolul al XVIII-lea și a fost adusă în Dumbrava din satul Cărbunari. Construită din bârne de stejar pe fundație de piatră, biserica se înscrie în tipologia specifică zonei Lăpușului, având pridvor, pronaos, naos și altar. Acoperișul și coiful turnului-clopotniță sunt învelite cu tablă. În interior pereții sunt tencuiți și zugrăviți, remarcându-se iconostasul pictat în secolul al XVIII-lea în stilul barocului târziu. *Sursă foto: CJCPCT „Liviu Borlan” Maramureș

Datată în anul 1689, biserica de lemn „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” a fost inițial ridicată, conform unor surse, în Rus și mutată în Inău în anul 1778, prilej cu care pereții interiori au fost decorați cu picturile meșterului Palcovici Mihai. Lăcașul respectă tipologia bisericilor maramureșeană, având pridvor, pronaos, naos și altar poligonal. Acoperișul bisericii a fost refăcut în anul 1940. *Sursă foto: CJCPCT „Liviu Borlan” Maramureș

Biserica de lemn „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril” din Jugăstreni a fost construită în perioada 1846-1866, la ridicarea acesteia aducându-și aportul cunoscutul meșter lemnar Horța. Planimetria lăcașului este cea standard, cu pridvor, pronaos, naos și altar poligonal, în timp ce acoperișul este învelit în tablă, deasupra acestuia ridicându-se turnul-clopotniță cu coiful în formă octogonală. În interior s-a conservat pictura realizată în anul 1866. *Sursă foto: CJCPCT „Liviu Borlan” Maramureș, Florin Pop

Biserica din lemn de ulm „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril” din Libotin datează din anul 1671. Aceasta a fost ridicată inițial în localitatea Remetea Chioarului, fiind strămutată în Libotin în anul 1811. Lăcașul se înscrie în rândul celor de mici dimensiuni, având formă de navă și un turn-clopotniță de formă pătrată. Exceptând bolta absidei și tavanul pronaosului, interiorul construcției este zugrăvit în întregime.  *Sursă foto: CJCPCT „Liviu Borlan” Maramureș, Florin Pop

Biserica de lemn cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril” din Peteritea datează din secolul al XVIII-lea, având o planimetrie constituită din pridvor susţinut de şase stâlpi, pronaos, naos și altar poligonal. Acoperișul este realizat din șițe, iar coiful turnului-clopotniță este de formă octogonală, având în extremitatea superioară o cruce cu bulb. Pictura din interior a fost realizată, cel mai probabil, în anul 1900, când biserica a fost supusă unui amplu proces de restaurare.  *Sursă foto: CJCPCT „Liviu Borlan” Maramureș, Florin Pop

Biserica de lemn „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril” din Răzoare datează din anul 1731, pictura pereților interiori, care poate fi atribuită lui Petre Diacul din Preluca, fiind realizată în anul 1759. Lăcașul se înscrie planimetria clasică, alcătuită din pridvor, pronaos, naos şi altar poligonal, având un turn-clopotniță cu foișor, peste care se înalță un coif cu baza pătrată și rotunjit la vârf. Decorațiunea exterioară este concentrată la nivelul pridvorului, prezentând motive geometrice.

Datată în anul 1860, biserica de lemn din „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” din Stoiceni respectă planimetria clasică, cu pridvor, pronaos, naos şi altar poligonal. Acoperișul este învelit cu tablă zincată și turla cu șindrilă, în timp ce la nivelul turnului-clopotniță regăsim un balcon în trei trepte. Interiorul lăcașului a fost pictat în anul 1872. *Sursă foto: CJCPCT „Liviu Borlan” Maramureș, Florin Pop

Datând din anul 1892, biserica „Sfinţii Împăraţi” din Aspra a fost construită din lemn rotund nefățuit. Pereții exteriori sunt îmbrăcați un lut și vopsiți într-o nuanță de albastru specifică zonei. Tot de zonă reamintește și planimetria construcției, care duce cu gândul la casele din Țara Lăpușului. Pereții interiori au fost văruiți, fiind decorate cu picturi doar bolta, iconostasul şi parapetul balconului.

Construită între anii 1813-1817, biserica de zid cu hramul „Naşterea Sfintei Maria” din Vălenii Lăpușului încă păstrează Sfânta Masă a vechiului lăcaș, pe locul căruia se presupune că a fost ridicată. În perioada 1967-1984 biserica a fost supusă unor reparații complexe, fiind tencuiți pereții și schimbată învelitoarea. *Sursă foto: CJCPCT „Liviu Borlan” Maramureș 

Parte a istoriei și a identității culturale a Maramureșului, codrii seculari de la Strâmbu Băiuț constituie o expresie a echilibrului natural nestăvilit prin intervenția umană. Pădurile virgine și cvasi-virgine de aici, a căror vârstă depășește în unele cazuri 500 de ani, au fost incluse într-un sit de importanță comunitară, cu principalul scop de protejare și conservare a acestora.  Începând cu anul 2017, un număr de 598 de hectare din totalul de 2962 de hectare care constituie suprafața sitului au fost incluse pe lista patrimoniului mondial al UNESCO, o inițiativă importantă pentru conservarea biodiversității din zonă. Ecosistemele forestiere întâlnite în aceste păduri, despre care se spune că sunt cele mai reprezentative din Carpații Orientali, înglobează numeroase și importante specii floristice și faunistice, care sporesc bogăția naturală a sitului. Peisajul forestier din inima munților, dominat de arbori cu dimensiuni impresionante, promite să răsplătească toți ochii iubitorilor de natură și de frumos. Pentru informații suplimentare: Centrul Național de Informare si Promovare Turistică Târgu Lăpuș Telefon: +40 262 384 239 Email: cnipttargulapus@yahoo.com

Mănăstirea Sfânta Ana - Rohia dispune de un ansamblu muzeal foarte valoros. Lăcașul de cult din inima Maramureșului se află pe harta locurilor care poartă cea mai mare încărcătură spirituală, fiind grăitor pentru tradiția bisericească a acestor meleaguri. Anual, mii de vizitatori din toate colțurile lumii vizitează Mănăstirea Rohia, destinație care dezvăluie un bogat patrimoniu religios și cultural. Muzeul mănăstirii este amenajat în biserica de lemn cu hramul "Sfânta Ana" și aduce în atenția publicului o colecție cuprinzând peste 100 de exemplare de cărți bisericești, dar și o valoroasă colecție de icoane vechi, pictate pe lemn sau sticlă. Pe lângă acest muzeu care adăpostește exponate de o valoare inestimabilă, vechi de sute de ani, din ansamblul muzeal al mănăstirii mai fac parte și chilia lui Nicolae Steinhardt, dar și o bogată biblioteca cuprinzând peste 40.000 cărți de cult și reviste teologice, dar și volume de literatură universală și românească. Chilia în care și-a petrecut ultimii ani din viață Părintele Nicolae Steinhardt și care se găsește la parterul "Casei Poetului", păstrează lucrurile personale ale monahului mănăstirii, cunoscut ca doctor în drept, scriitor, publicist şi critic literar. Nicolae Steinhardt, evreu de origine, s-a convertit la religia ortodoxă în închisoarea de la Jilava, unde ajunsese să-și ispășească pedeapsa pentru că refuzase să depună mărturie împotriva prietenului său, Constantin Noica. Între anii 1979 – 1989, Nicolae Steinhardt a viețuit aici, ca monah al Mănăstirii Rohia.

Colecția Muzeală Sătească Lăpuş este parte a ansamblului Mănăstirii Ruoaia, un așezământ monastic care îmbogățește spiritualitatea meleagurilor maramureșene. Tradiția bisericească a locului pe care astăzi se află mănăstirea merge mult în trecut, până în anul 1315, când aici exista un alt lăcaș monahal, care avea să fie distrus mai bine de trei secole mai târziu. Piatra de temelie a Mănăstirii Ruoaia a fost pusă în anul 1995, pe același loc ferit din care vechea mănăstire veghea, în trecut, asupra lăpușenilor. Colecția Muzeală Sătească Lăpuş este alcătuită din obiecte și unelte tradiționale, dar și din piese vestimentare care poartă amprenta etnografică a acestei zone, sporind atractivitatea mănăstirii în rândul turiștilor dorinci să îmbine experiența spirituală cu cea culturală. Din ansamblul acestei mănăstiri fac parte biserica în stil maramureșean, paraclisul, altarul de vară și corpurile de chilii, care dispun de un număr generos de locuri de cazare. Măicuțele care au trudit la făurirea acestui colț de rai, au reușit să pună pe picioare și un atelier de broderii, ţesături și covoare.