Crucea monument de pe Țibleș

În vacanță știm că vrei și te-așteptăm la Moisei! Vă facem o propunere de nerefuzat și vă invităm să vizitați stațiunea turistică de interes local Moisei, o bucată de pământ pe care timpul a îmbrăcat-o în istorie, natura în veșminte alese, iar oamenii în dragostea lor inepuizabilă pentru glia străbună. Haideți să ne descătușăm sufletele și mințile în fața prețiosului tezaur turistic al județului Maramureș.   În funcție de ruta aleasă, drumul până la Moisei poate să presupună străbaterea județului, însă vă putem promite că efortul vă va fi răsplătit. Pe teritoriul administrativ al comunei Moisei veți găsi două embleme ale cadrului natural al Maramureșului: Parcul Naţional Munţii Rodnei şi Parcul Natural Munţii Maramureşului. Acestea abundă în arii protejate ce adăpostesc specii rare de floră și faună, peisaje pitorești și un dram din spiritul comunităților cărora le stau de strajă piscurile lor înalte. Pentru aceia dintre voi care sunt dornici să exploreze bogăția naturală a acestor munți, există numeroase trasee marcate care vă permit descoperirea, la pas sau chiar călare, a unor zone și obiective spectaculoase. Pe lângă drumeții, cele două parcuri naturale oferă opțiuni de mountain-biking, parapantism sau speoturism, completând astfel portofoliul activităților specifice turismului montan, care se pot practica aici. Și acum gândiți-vă că după o drumeție, vă puteți relaxa la un picnic, într-un punct de popas amenajat în imediata apropiere a unei impresionante cascade. De sunetul apei care se prăvălește neastâmpărată la vale și de întreg peisajul desprins din basmele cu zâne și Feți-Frumoși vă puteți bucura la cascada Măgura, un obiectiv turistic descoperit relativ recent și care a fost amenajat cu pavilioane și băncuțe construite din lemn, care nu doar că nu au stârpit din frumusețea naturală a locului, ci chiar au potențat atractivitatea acestuia.   Tradiția bisericească a acestor locuri se resimte și ea puternic pe teritoriul comunei, aici existând o mănăstire veche de secole. Ansamblul mănăstirii cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” adăpostește o biserică de mici dimensiuni, construită din lemn de molid în anul 1672, dar și o biserică de zid mai nouă, ridicată în anul 1911. În jurul mănăstirii s-a coagulat, în secolul al XVII-lea, o școală de iconari extrem de renumită, a cărei istorie este dusă mai departe prin organizarea unor tabere anuale de pictură, în cadrul cărora copiii pot deprinde secretele artei sacre. Pe lângă acest loc sfânt, moiseienii au mai ridicat alte patru lăcașuri de cult care vorbesc, fiecare, despre legătura eternă a oamenilor cu Divinitatea.   Dacă ajungeți la Moisei, trebuie să includeți pe itinerarul vostru și Ansamblul Memorial al Martirilor de la Moisei, a cărui vizitare constituie o experiență extrem de contrastantă pentru că poate, în același timp, să zdruncine și să vindece sufletele vizitatorilor. Ansamblul a fost realizat în amintirea celor 29 de români care, în anul 1944 și-au pierdut viețile în două case de lemn de la periferia Moiseiului, sub ploaia de gloanțe a trupelor maghiare. Casa memorială adăpostește obiecte și fotografii care au aparținut victimelor. Deasupra gropii comune în care își dorm somnul de veci martirii a fost înălțat un ansamblu memorial, realizat de către sculptorul Vida Géza. Monumentul cuprinde două chipuri omenești și zece măști tradiționale din piatră, cu o simbolistică legată de sacrificiu, izbăvire și de nedreptățile petrecute în vremea războiului. Deși rememorarea acestui episod fatidic din istoria Moiseiului poate să atârne greu peste inimile vizitatorilor, păstrarea vie a amintirii martirilor este un gest mic și firesc pe care, cei care ajung aici, îl pot manifesta față de sacrificiul lor.   Nu în ultimul rând, trebuie să vă spunem că Moiseiul câștigă puncte la capitolul localizare, aflându-se la o aruncătură de băț față de Mocănița de pe Valea Vaserului și de stațiunea Borșa, astfel că puteți plusa în momentul în care stabiliți numărul de zile pe care le alocați descoperirii acestei zone. Întregul areal este presărat cu structuri de cazare, una mai primitoare ca alta, care vor desăvârși sejurul vostru. Despre preparatele delicioase pe care le puteți degusta aici nu vom spune foarte multe pentru că se subînțelege că, odată ajunși în Maramureș, în țara în care oamenii au ospitalitatea în sânge, fiecare masă este transformată într-un festin culinar. Cum cu vorb-am terminat, dăm liber la vizitat!

Una dintre destinațiile favorite ale județului Maramureș, stațiunea Mogoșa oferă numeroase posibilități de agrement, specifice atât sezonului cald, cât și celui rece. Pe timpul iernii, stațiunea Mogoșa își întâmpină turiștii cu pârtiile sale de schi, în timp ce vara, Lacul Bodi, situat la poalele Vârfului Mogoșa, oferă condiții ideale pentru înot și recreere.

Cavnicu-i de vizitat, dar nu numai pentru schiat! De câte ori vorbim despre stațiunea turistică de interes local Cavnic, tindem să ne proiectăm mental direct pe pârtie, într-un decor dominat de întinderi albe și brazi înalți, pudrați cu nea. Cu toate acestea, orașul Cavnic înseamnă mult mai mult decât posibilitatea de practicare a sporturilor de iarnă, astfel că recomandarea noastră este să-l mențineți și pe lista destinațiilor de vizitat în anotimpul cald.  Micul oraș de munte are o istorie bogată, pe care o puteți descoperi poposind pe la obiectivele prinse în salba trecutului acestui loc. Urmând ordinea cronologică a evenimentelor, începem descoperirea Cavnicului prin admirarea falnicului Stâlp al Tătarilor, un obelisc înalt de peste șapte metri, ce poartă inscripția „Anno 1717 usque hic fuerunt tartari", adică „În anul 1717, până aici au ajuns tătarii".  Acest monument evocă vitejia cu care căvnicarii, ajutați de țăranii din Șurdești, au reușit să împiedice înaintarea tătarilor în anul 1717. Se spune că pentru înfrângerea tătarilor, căvnicarii s-au costumat în brondoși, cu măști și hamuri cu clopote și au speriat astfel caii inamicilor, făcându-le imposibilă înaintarea. Acest eveniment pare să fi fost izvorul obiceiului localnicilor de a se costuma în brondoși în preajma Crăciunului, o tradiție perpetuată și astăzi. Tot în amintirea răsunătoarei victorii, în anul 1736, în locul numit Grădina Regelui s-a plantat o mica rezervație de lariță, câteva dintre exemplarele seculare putând fi observate și astăzi. Ne referim, mai departe, la dimensiunea spirituală și supunem atenției o perlă a tradiției bisericești a Cavnicului, biserica „Sfânta Varvara”. Hramul lăcașului nu a fost ales întâmplător, Sfânta Varvara fiind protectoarea minerilor, dar și a prizonierilor, geologilor şi arhitecților. Ridicarea lăcașului a fost finalizată cu mai bine de două secole în urmă, în anul 1812, însă împodobirea sa s-a realizat cu aproximativ un secol mai târziu. Construcția surprinde prin turnul impozant, a cărui înălțime depășește 30 de metri, dar și prin faptul că altarul și amvonul au fost sculptate în sare masivă. Acest sfânt lăcaș, între ai cărui pereți s-au spus mii și mii de rugăciuni, vă va răsplăti curiozitatea de-al fi descoperit prin insuflarea unei stări firești de liniște și pace interioară.  Descoperim apoi perioada de glorie a orașului Cavnic, care se suprapune peste trecutul minier al așezării, o epocă a prosperității, când aici era extras cel mai pur aur din lume. Astăzi se mai pot vedea câteva dintre locurile și clădirile emblematice pentru industria mineritului din zonă, iar dintre acestea, pentru început, poposim la ruinele topitoriei pentru extragerea aurului - „Logolda”. Topitoria Logolda a fost construită în anul 1862 și a devenit în scurt timp renumită datorită tehnologiei cianurării, utilizată pentru extragerea aurului, metoda fiind folosită în premieră în această regiune a lumii. Deși acest obiectiv este demn de atenție și, printr-o amenajare adecvată ar fi putut deveni un magnet pentru turiști, deocamdată nu a făcut obiectul niciunui proces de restaurare. Până se va întâmpla acest lucru, merită totuși să alocați timp vizitării acestui loc în care, zidurile pustii, răpuse de timp, au făcut loc naturii sălbatice. Dintre vechile arhetipuri tehnologice ale Cavnicului, cu o importanță istorică deosebită, fac parte și flotația de metale neferoase, datată în jurul anilor 1810-1820, împreună cu ansamblul de locuințe și administrația minei Cavnic, ridicate între secolele XVIII-XX, în cartierul Handal. Datorită vechimii lor și, mai mult, a importanței pe care au avut-o în parcursul industrial al orașului, toate acestea se regăsesc și pe lista monumentelor de patrimoniu. Încă nu părăsim perioada în care localitatea constituia un important centru minier și vizităm Muzeul Born și Papp, o modestă instituție care îi omagiază pe Ignaz Edler von Born, metalurgist reputat, dedicat studiului mineralelor și Papp Simon, un geolog ilustru, de al cărui nume se leagă tehnologia de extracție a țițeiului. Aici veți putea descoperi documente, fotografii, lucrări științifice, precum și o colecție de minerale care au aparținut celor două personalități. De asemenea, muzeul adăpostește și o serie de unelte și obiecte minerești. Deși industria mineritului a avut beneficii economice de necontestat, munca asiduă din minele de la Cavnic constituie o față mai puțin cunoscută a acestei povești. Pe lângă forța de muncă locală, aici erau siliți să muncească și deținuți politici, o parte dintre aceștia sfârșind în mine. În amintirea deținuților și liderilor partidelor istorice, care în perioada 1951-1955 au fost exploatați în Galeria Rainer, în anul 1993 a fost ridicat un monument din beton. Am păstrat pentru final aprecierile cu privire la peisajul pitoresc, descris de munții care străjuiesc așezarea, asemeni unor gardieni impunători, dar și de arborii ce concurează voinicește pentru a se uni cu cerul. Din stațiune, în orice parte ați cuteza să vă îndreptați, veți putea alege dintre numeroasele trasee de drumeții, deja bătătorite de pașii curioși ai iubitorilor de natură. Nu vă mai rămâne decât să vă luați doza de energie, trăgând adânc în piept aerul aspru și curat de munte și să vă lăsați purtați printr-o experiență completă, cu iz de istorie bogată și natură și mai minunată.

Sfatul bătrânilor este un grup statuar alcătuit din cinci personaje, realizat de artistul Gheza Vida, în anul 1973. Opera este amplasată în fața Palatului Administrativ din Baia Mare, fiind clasată ca monument istoric. Prima versiune a lucrării a fost realizată în lemn, în anul 1972 și se află, în prezent, în colecția Muzeului Județean de Artă Centrul Artistic Baia Mare. Sfatul Bătrânilor a fost un for decizional care a funcționat în Maramureș din perioada medievală până la începutul secolului XX, după datina străbună.

Clădirea monument istoric în care a trăit și și-a elaborat valoroasa operă marele jurist, istoric și academician Dr. Ioan Mihalyi de Apşa, dezvăluie un dublu rol expozițional. La parterul acesteia a fost amenajată o Galerie de Artă a Muzeului Maramureșului în care sunt expuse lucrări ale unor mari artiști din Sighetu Marmației, dar și lucrări aparținând unor școli renumite, din țară sau străinătate. La etajul clădirii poate fi vizitată o expoziție de istorie și cultură locală, dar și casa muzeu amenajată în amintirea Dr. Ioan Mihalyi de Apşa, deschisă publicului încă din anul 1984. Ioan Mihalyi s-a dedicat cercetării și adunării documentelor medievale ale românilor maramureșeni, eforturile sale fiind transpuse în celebra lucrare „Istoria Comitatului Maramureș, tomul I, Diplome maramureșene din secolul XIV și XV”. Păstrând un aer de epocă ce poartă vizitatorii în alte timpuri, casa memorială menține nealterată ambianța vremurilor în care a găzduit şedinţele Asociaţiunii pentru Cultura Poporului Român din Maramureş, servind și drept sediu pentru Societatea de Lectură „Dragoşiana”. Aici mai pot fi văzute biblioteca Asociaţiunii pentru Cultura Poporului Român, precum și impresionante colecții de memorialistică.

Piatra de temelie a așezământului a fost pusă în anul 1995, biserica cu hramul "Nașterea Maicii Domnului" fiind finalizată trei ani mai târziu. Micul lăcaș de cult a fost ridicat din cărămidă, în formă de cruce, pictura interioară în stil bizantin fiind realizată în perioada 2000-2001. De-a lungul vremii, ansamblul a fost extins cu diferite construcții, în anul 2015 fiind lărgită și biserica, prin adăugarea unui pronaos și a unui pridvor în stil brâncovenesc. Acest loc binecuvântat, construit prin depășirea multor provocări, constituie o adevărată punte spre divinitate.

Ruinele de la Logolda amintesc de perioada de glorie a orașului minier, când se spune că în Cavnic era extras cel mai pur aur din lume. Topitoria Logolda a fost construită în anul 1862 și a devenit în scurt timp renumită datorită tehnologiei cianurării utilizată pentru extragerea aurului, metoda fiind folosită în premieră în această regiune a lumii. Deși topitoria a încetat să funcționeze la începutul anilor 1900, poveștile născute în jurul său au supraviețuit timpului.

În imediata vecinătate a orașului Borșa găsim cea mai mare rezervație naturală geomorfologică, faunistică și floristică din această parte a României, aceasta întinzându-se pe o suprafață de 3300 de hectare. Rezervația înglobează golul alpin și pădurile de conifere din Masivul Pietrosu Rodnei, dezvăluind totodată un relief glaciar de o importanță deosebită.

Rezervația naturală Coloanele de la Limpedea se află în cartierul Ferneziu al municipiului Baia Mare. Situl este o rezervație naturală de tip geologic, declarată arie protejată de interes național în anul 2000. Stânca vulcanică are un aspect spectaculos, fiind încadrată de păduri de fagi, carpeni, pini și mesteceni. Rezervația se întinde pe o suprafață de trei hectare, la o altitudine medie de 300 metri. Există aici mici terase pe care s-au format petece de vegetație ierboasă, astfel că locul duce cu gândul la perioada preistorică, când toată natura era sălbatică, neatinsă de om. ”Orga de piatră” are mare căutare în rândul alpiniștilor. Traseele de cățărare din zonă sunt extrem de apreciate de către cei care vin aici pentru a-și încerca limitele. Cariera de piatra vulcanica are organizate trasee cu un grad de dificultate ridicat, astfel ca, doar cei pregătiți o pot escalada.